“Weather Systems”, un album pentru inimi

“This is basically a brilliantly executed experimental pop record, and there’s very little justification in calling it metal, post-metal, or even progressive rock. If I had to compartmentalize this album into a genre, I’d say it’s a strange and often melancholic blend of progressive atmospheric pop.”

http://www.metalreview.com 

Pe parcursul celor 22 de ani de la înfiinţare, Anathema a fost mereu criticată de fanii săi. Printre răutăţile spuse se numărau cele că avea un sound prea moale, prea melancolic, ori prea mult metal. Următorul album, însă, nu era deloc metal, oricum, destul de Radiohead, prea pop şi în niciun caz progresiv. Începând cu zorii anilor ’90, formaţia din Liverpool a lansat 9 LP-lui, 3 EP-uri, 2 demo-uri, 4 compilaţii şi 9 albume. Cel de faţă, „Weather Systems”, a apărut pe 16 aprilie 2012, la numai doi ani de la revelaţia “We’re Here Because We’re Here” (WHBWH).

Deşi cei cinci membri ai trupei (Vincent Cavanagh – Lead vocals, rhythm guitar, acoustic guitar; Daniel Cavanagh – Lead guitar, vocals, keyboards; Jamie Cavanagh – Bass; John Douglas – Drums; Lee Douglas – Vocals) se consideră aparţinând curentului Rock/ Experimental/ Atmospheric, ultimul album al Anathemei este cât se poate de „cuminte”. Dacă te aştepţi să dai din plete pe muzica lor, ar fi bine să iei în considerare faptul că solistul Daniel Cavanagh spunea înainte de înregistrări că va fi un album pentru inimi: “Muzica este scrisă pentru a mişca profund ascultătorul, ea îl va înălţa sau îl va coborî până la cele mai reci adâncimi ale sufletului. Aceste melodii îl vor transporta pe ascultător mai aproape de inima vieţii, ca să spun aşa, de inima lor înşişi.” Şi s-a ţinut de cuvânt. „Weather Systems” este încărcat de polaritate, în el sunt jocurile opuşilor, ale luminii şi întunericului, ale naşterii şi morţii, ale fricii şi dragostei. De asemenea, sunt continuate teme de pe WHBWH, trecându-se de la melancolie şi deprimare, la acceptare şi optimism.

Copyright Anathema

Copyright Anathema

Albumul are o coeziune extraordinară, nu poţi alege să asculţi ceva şi să laşi altceva deoparte. Piesele sunt interconectate, sunt ca un trup pe care nu-l poţi iubi dacă nu-i ştii şi mintea, şi inima, şi tălpile gata de fugă. La fel cum o spune şi titlul, în „Weather Systems” natura este un loc al sentimentelor, ea cuprinde spaţiul speranţei, al sorţii, al iubirii, sau pe cel al îngheţului sufletesc dat de lipsa celuilalt. Startul energic din “Untouchable Part 1” este o combinaţie perfectă între linia melodică de pe WHBWH şi atmosfera din “Judgement”. Deşi ar fi putut fi 2 în 1,  cea de a doua parte a “Untouchable Part 1”, “Untouchable Part 2”, este legată de motivul renunţării la iubire: “I had to let you go/To the setting sun/I had to let you go/And find a way back home”. Sound-ul lent, chiar depresiv, este obţinut prin folosirea mixului dintre pian şi chitara acustică, plus canto curat.

Numai forţa cuvintelor şi a zâmbetului o mai pot ajuta, implicit pe eul creator, să scape inima de la îngheţ

 

Tot mixul, de această dată a pianului minimalist cu chitara, este cel care crează atmosfera tensionată din “The Gathering of the Clouds”. Norii acustici se adună şi fac implozie de la atât de multă energie dezlănţuită de lipsa fricii şi a iubirii. În cele din urmă, optimismul ia locul disperării dinainte, iar artistul lasă iubirea să-i dezvăluie sentimentele. “Song Lightning” uimeşte prin distorusul de chitară electrică şi vocea solistei Lee Douglas, ce sparge melodia ca un fulger pe cerul întunecat al Marii Britanii. Doza de optimism rămâne aceeaşi, iar eul îşi găseşte locul în această lume, ce aşteaptă să fie cunoscută: “Your world is everything you ever dreamed of/ If only you can open up your mind and see”.

Nevoia de recunoaştere a dragostei şi a păstrării ei pentru toată viaţa îl deprimă pe artist, de aici şi starea de dezolare din “Sunlight”.  Frica, cele mai mari temeri ale omului, sunt expoatate în “The storm before the calm”. Nebunescul situaţiei, coborârea în străfundurile cele mai negre ale sufletului şi răceala naturii, care îngheaţă tot, transformă piesa într-o luptă cu sinele. Iubirea este cea care macină tot pe dinăuntru şi cea care duce un război neîncetat cu mintea, cu creierul. Numai forţa cuvintelor şi a zâmbetului o mai pot ajuta, implicit pe eul creator, să scape inima de la îngheţ. Deşi pare desuet, chiar din titlu, “The end of the beginning” se apropie de simbolism prin ritmul decadent al chitarei, prin lipsa sentimentelor şi neputinţa artistului de a se salva. Tăcerea şi imaginile puternice stârnite de versuri ca: “But the dark summer dawns of my memory/ Are lost in a place that can never be” îi poartă pe fanii trupei Anathema într-un loc plin de nelinişte şi tensiune.

Copyright Anathema

Copyright Anathema

Copilul pierdut trebuie salvat! Formele negre de sub gheaţă îl trag sub valurile unui vis din copilărie, în care mintea i se îneacă şi singura salvare este mâna celui care ajunge până în adâncuri. În “Lost child” pianul îşi joacă rolul creând o atmosferă melancolică, introspectivă şi tristă, care seamănă cu cea de la Radiohead. “Lanscapes internal” şi experienţa povestită a morţii face ca această piesă să fie destul de light în ceea ce priveşte puterea muzicii, chiar dacă tonul dat de chitară şi tobe amplifică obsesia morţii şi persistenţa ei. Cuvântul-narativ plasat simetric, la începutul şi sfârşitul melodiei nu înzestrează prea mult, nu oferă un final apoteotic. Albumul terminându-se destul de flasc.

Albumul „Weather Systems” nu egalează performanţa “We’re Here Because We’re Here”, fanii Anathemei pot acuza, din nou, lipsa de metal şi convenţionalul. Însă, compoziţiile simple îmbrăcate într-un sound exceptional calitativ, creat printr-o atmosferă copleşitoare, se încadrează în standardele rock-ului progresiv. Chiar dacă finalul este mai puţin triumfal, piese ca “Untouchable Part 1”, “Sunlight”, “The storm before the calm” şi “Lost child” vor rămâne în playlist-ul iPod-urilor încă ceva vreme, oricum, abia la a cincea ascultare a albumului îi descoperi fineţea.

Surse: http://www.songlyrics.com/anathema/weather-systems

http://www.anathema.ws/index.cfm

http://www.metalunderground.com/reviews/details.cfm?releaseid=6813

http://www.metalreview.com/reviews/6636/anathema-weather-systems

Scris de Elena BEJINARIU

Editat de Cristina FLOROIU 

Advertisements

Vedete, droguri, alcool, moarte

Ne întrebăm mereu ce fac vedetele cu atâția bani în cont și de cele mai multe ori am vrea să fim faimoși. Nu este chiar atât de plăcut precum pare, spre exemplu câteva vedete internaționale au murit din cauza alcoolului și drogurilor. Ne întrebăm cum este posibil, când au totul pe tavă? Fericirea nu constă doar în bani, tocmai de aceea următoarele vedete au dorit să-și înece amarul și supărarea în băutură sau droguri.

  1. “Având în vedere cantităţile mari de cocaină pe care le consuma, Whitney nu va mai trăi mult timp”, prevesteau apropiaţii vedetei în urma cu ceva timp. Iată că s-a întâmplat întocmai. Whitney Houston a murit, sâmbătă, 11 februarie, la vârsta de 48 de ani.

  2. Amy Winehouse a fost găsită moartă în apartamentul ei din Londra, pe 23 iulie 2011, la doar 27 de ani. Cântăreaţa a fost internată de mai multe ori în clinicile de reabilitare pentru depedenţă de droguri şi de alcool. Înainte cu două luni de deces, Amy a fost internată într-o clinică de reabilitare din Londra pentru a scăpa de patima alcoolului şi a primit un ultim avertisment din partea medicilor care o aveau în grijă: “Te laşi de băutură sau mori”.

3. Anna Nicole Smith, vedeta Playboy a murit în 2007 în urmă unei supradoze de droguri combinate. Una din cele mai sexy femei din lume se droga chiar şi în timp ce era însărcinată.

4. Ryan Dunn, vedeta din “Jackass” a murit pe 20 iunie 2011, la doar 34 de ani, după ce maşina lui, un Porsche, s-a lovit de un copac aflat pe marginea unui drum din Pennsylvania.

5. La 28 de ani, Health Ledger avea o carieră strălucită, însă drogurile l-au ucis.

6. Michael Jackson a murit la 25 iunie 2009 în urma unui stop cardiac provocat de un amestec de şapte medicamente, calmante şi antidepresive.

6. Basistul trupei Slipknot, Paul Gray, a fost găsit mort pe 24 mai, într-un hotel din Des Moines, Iowa, SUA. Rezultatul autopsiei a arătat că acesta a murit în urma unei supradoze.

Concluzia : banii nu aduc fericire, ci ma degrabă necazuri.

Sursa: http://www.eva.ro/divertisment/vedete/hollywood-10-vedete-distruse-de-droguri-articol-33293.html

Scris de Anca ROTARU

Editat de Iulian BÎRZOI