Prietenul meu, cameleonul

Toata lumea își dorește un animal de companie, nu este chiar atât de ușor să ai unul. Animalul de companie trebuie iubit și protejat, unul dintre acesta ar putea fi și cameleonul. Acest animăluț de companie este foarte rar întâlnit, deoarece nu toata lumea deține așa ceva.

Cameleonul (șopârla exotică) și-a câștigat notorietatea datorită capacității sale de a-și schimba culoarea pielii, a devenit în ultimele decenii un animal de companie râvnit și extrem de îndrăgit. Deși achizitionarea unui cameleon este considerată încă o extravaganță, odată cu trecerea timpului aceste animăluțe au devenit din ce în ce mai populare în rândul deținătorilor de animale de companie. Există peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumătate dintre acestea trăind cu predilecție în insula Madagascar (Africa). Restul trăiesc în Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), în Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), în insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atât în Africa, cât și Europa. Originea cameleonilor  este neclară. Răspandirea lor se pare că s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla în emisfera sudică a planetei, când s-au separat Africa, India și Madagascar, în timpul Jurasicului și Cretacicului.

Dacă dețineți un cameleon trebuie să respectați aceleași condiții de îngrijire ca și în cazul altor specii exotice. Este ideal să achiziționați un exemplar tână. Asigurați-vă că animăluțul s-a născut în captivitate întrucât acesta se va adapta mai ușor la noile condiții de viață. Înainte de achiziționarea unui cameleon dobândiți minime informații cu privire la îngrijirea și bolile mai frecvente ale acestuia. Este un animăluț care se adaptează foarte ușor la viața de apartament dacă are condiții similare celor naturale. Nu sunt recomandate persoanelor comode, fără timp liber, întrucât cameleonii necesită mult timp pentru îngrijire și multă afecțiune.

Cameleonul adult prezintă o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorită adaptării la viața arboricolă și la vânătoarea de insecte, corpul său este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecință a stilului de viață sunt și picioarele zigodactile (singura specie de șopârle care prezintă aceasta caracteristică) cu degetele orientate două câte două în laturi opuse, formând un “clește” care-i permite agățarea și cățărarea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionantă, putând ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decât cea a corpului, în situațiile în care hrana este situată la distanță. Mișcările ochilor sunt independente și realizează o rotație de până la 360 de grade, caracteristici ce îi oferă posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viață.

Caracteristica care l-a făcut atât de celebru este schimbarea culorii în diferite varietăți: maro, verde, albastru, galben, roșu, negru și chiar alb. Această capacitate reprezintă un sistem de comunicare care exprimă diferite atitudini, precum și dorința de a se împerechea. Pielea își schimba culoarea ca reacție la lumină, temperatură sau în funcție de dispoziția animăluțului. Este falsă afirmația potrivit căreia cameleonul își schimbă culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioară, transparentă se găsesc straturi de celule (cromatofori) în care se găsesc pigmenți roșii și galbeni. Sub aceste straturi, se află altele care reflectă lumina albastră și albă. Mai profund, se află un alt strat de celule care conțin melanină (pigment care se găsește și în celulele umane). Lumina sau căldura emise de razele solare, precum și reacțiile chimice din interiorul organismului determină dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanță verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt ușor contractate permițând trecerea luminii albastre. În cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbenă, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocând astfel toată lumina albastră reflectată în straturile profunde.

Cum adăpostim cameleonul?

Cameleonul, în libertate, trăiește în copaci și arbuști, dar este capabil să alerge rapid dacă este nevoit. Ca spațiu de adăpostire, de cele mai multe ori, este preferat un acvariu de capacitate mare (minim 25 litri). Pentru o viață armonioasă și sănătoasă, obligatoriu, are nevoie de: – spațiul de locuit trebuie să fie îngrădit; – în acvariu trebuie introduse plante verzi, unele mai înalte (pentru cățărare) și altele mai joase; – pe podea se pune gazon artificial sau nisip; – ventilația este un factor important; – cameleonul are nevoie de temperatură constantă și o sursă de iluminare, astfel că la nivelul plafonului adapostului trebuie montată o lampă; lumina are rol și în termoreglarea organismului; – în interiorul adapostului se vor introduce vase speciale pentru apă și mâncare, care vor fi igienizate zilnic; – ideal este să montați un sistem de mișcare a apei, deoarece cameleonului nu-i place apa stătută; – adăpostul trebuie curățat săptămânal. Resturile alimentare se îndepărtează la sfârșitul fiecarei zile.

Hrănirea cameleonului

În mediul natural, cameleonii se hrănesc cu o largă varietate de nevertebrate, păsări mici, șopârle, insecte și oua ale altor viețuitoare. Este de preferat să se găsescă o soluție în vederea oferirii aceluiași tip de alimentație și în captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esențială. Dupa cum intuiți, există și diete speciale pentru cameleoni în petshop-uri, dar veți avea surpriza să constatați că sunt “un pic cam scumpe”. Ar fi ideal să-i oferiți posibilitatea de a-și petrece câteva ore pe săptămână în aer liber, timp în care poate vâna insecte în voie. Atenție la vegetația care ar putea fi tratată (stropită cu insecticide). Suplimentele de vitamine și minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasă și o viață sănătoasă. Apa este un element esențial în viața cameleonului. O singură zi fără un aport necesar de apă poate produce o deshidratare severă.

Aspecte particulare (importante)

Cameleonii ating maturitatea în jurul vârstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o dată la doi ani. Împerecherea are loc în luna ianuarie sau februarie, având loc 3-4 împerecheri pe zi. Depunerea ouălor se produce în luna martie într-o groapă pe care cameleonul și-o sapă singur. Clocirea durează în medie 10 luni.

Boli și afecțiuni curente

Cameleonii sunt destul de rezistenți, dar când se îmbolnăvesc, șansele de însănătoșire sunt de cele mai multe ori reduse. Ca și în cazul altor animale exotice crescute în captivitate, cameleonii sunt ușor stresabili, fapt ce poate antrena grave probleme de sănătate. Primele semne de suferință sunt reprezentate de apatie, letargie și diminuarea sau chiar lipsa apetitului. Dacă semnalați aceste simptome la cameleonul dumneavoastră, prezentați-vă din prima zi la medicul veterinar. În caz contrar, starea lui se poate agrava rapid, existând posibilitatea ca medicul să nu-l mai poata salva. Un alt simptom semnalat de catre proprietari este dificultatea în mers care poate fi consecința unor probleme nutriționale, a structurii osoase sau a temperaturii ambientale scăzute.

Cât poate trăi un cameleon? 

Șansa de supraviețuire a unui cameleon este de peste 10 ani.

Surse: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=animale+de+companie+cameleon

 Scris de Angela CONDREA

Editat de Cristina FLOROIU

Advertisements

Să cunoaștem mai bine porcușorul de Guineea

Poate că sunteți tentați să alegeți ca animal de companie un porcușor de Guineea, dar nu știți dacă este cea mai bună opțiune. Porcușorii de Guineea sunt animalele perfecte pentru copii, pentru că nu zgârâie și sunt foarte docili. Fiind mai mici decât iepurii, ei au nevoie de mai puțin spașiu și mai puțin exercițiu. Prima oara să vedem de unde provine numele, care nu-i caracterizează deloc. El nu este sub nicio formă înrudit cu porcul, însă datorită sunetelor pe care le scoate când comunică, asemanatoare cu ale purcelușilor care își cheamă mama, ar putea fi un motiv pentru care a căpătat acest nume. Porcușorul nu este de loc din Guinea, însă acest nume i-a fost atribuit deoarece în Marea Britanie era vândut pentru o “guinee”, o moneda de prin secolul 16.
Originea lui este in America de Sud. Incașii sunt cei care au domesticit acest animaluț, crescându-l pentru carne. Chiar și în ziua de azi in Peru și Bolivia, porcușorul este crescut în ferme pentru carne. Se estimează un consum de 65 de milioane de porcușori pe an în aceste două țări.

Fac parte din genul Cavie, specia Cavie purcellus si este un rozator. Masoara între 20 și 25 de cm, și pot cântări 1000- 1200 de grame. Speranța medie de viață este de 5-6 ani, dar pot ajunge și până la 8-9 ani. Cartea Recordurilor înregistrează cel mai longeviv porcușor ca având 14 ani și 10 luni. O altă deosebire de șoareci sau iepuri este faptul că puii se nasc cu ochii deschiși, cu dinți și cu blană. La 3 ore după ce s-a născut puiul de porcușor, acesta este capabil să alerge. Imediat după naștere el se hrănește singur atât de la pieptul mamei cât și cu hrana administrată ei, putând deja să roadă. Femela are doar 2 mameloane, fapt ce ridică probleme atunci când cuibul este numeros, puii trebuind hrăniți pe rând. Un cuib poate ajunge până la 7 pui, dar media este de 2-4.

Este de evitat cumpărarea unui singur porcusor, dar daca alegeți doi sau mai multi masculi, aveși grijă să fie castrași, altfel se bat. Sunt animale foarte timide, asa ca aveți grijă să amenajați un loc unde să se poată ascunde dacă se simte amenințat, de preferință într-un colț al terrariumului. Aceste animale au nevoie de o dieta bobata în fibre și cu multă vitamina C în fiecare zi. Sunt hrăniți cu verdețuri (mai puțin salată) și cu mâncare specială (nu folosiți mâncare pentru iepuri, care nu are suficienta vitamina C). Nu le plac schimbările în alimentație și pot să refuze să mănânce ceva nou. Trebuie obișnuiți de mici cu mai multe feluri de legume și fructe: pepene, kiwi, broccoli, varză, pătrunjel, etc. Porcușorul va fi pus fie într-un terraium , fie într-o cutie unde să aibă și un loc unde să se ascundă și un “pat” făcut din paie. Este foarte bine dacă aveți o grădină în care să-l scoateți din când în când, unde poate alerga și mânca iarbă. Dacă il țineți numai în casă, jucați-vă cu el, pentru a-l face să alerge și supliniti iarba proaspătă cu mâncarea oferită. Porcușorii adoră să țopăie. Iar un porcusor întins, lungit, este un porcușor relaxat.

Surse: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.zooland.ro/_files/Image/articole/original/guinepig.jpg&imgrefurl=http://www.zooland.ro

Scris de Angela CONDREA

Editat de Cristina FLOROIU