Brida, un alt roman al misterului semnat de Paulo Coelho

Romanul lui Paulo Coelho, “Brida”, tratează o poveste tipică scriitorului brazilian, în care realitatea se îmbină cu elementele de magie, conturând astfel personajul principal al operei. Tânăra Brida este nevoită să parcurgă un drum iniţiatic pentru a-şi descoperi personalitatea. În această călătorie  ajunge să reflecte asupra tainelor iubirii şi trece printr-un întreg proces de autocunoaştere.

Cartea expune povestea tinerei Brida, un personaj feminin complex, dornic să descopere puntea dintre invizibil şi vizibil. În timpul parcurgerii drumului cunoaşterii întâlneşte diferite personaje care îi conturează evoluţia. Ajunge sub aripa unui înţelept care o învaţă să îşi învingă temerile, iar mai apoi cunoaşte o femeie, Wicca, care o ajută să îşi facă o idee, să “danseze” pe muzica întregii lumi. Problemele existenţiale asupra cărora ea îşi pune semne de intrebare, fac pe cei ce intra în contact cu ea să observe un anumit dar, pe care ea va trebui să îl descopere singură.

Înainte de a-şi începe drumul, tânăra Brida era implicată într-o relaţie cu un tânăr obişnuit, pe care îl considera dragostea eternă. Cu timpul, după ce îl intâlneşte pe Magus, înţeleptul ce o ajuta în procesul de autocunoaştere, începe să privească altfel realitatea din perspectiva sentimentelor. Ajunge să fie atrasă de acesta din urma, considerându-l sufletul pereche. Astfel, este pusă în situaţia de a alege dintre cei doi.

Cartea a fost scrisă în anul 1990 şi reprezintă o poveste despre mister, dragoste şi curaj. Este a treia carte pe care autorul o scrie după “Alchimistul”, cea mai de succes operă a sa. Pentru iubitorii operelor semnate de Paulo Coelho, aceasta reprezintă o carte ce expune problemele vieţii asupra cărora cu toţii reflectăm, este o continuare a itinerariului început de “Jurnalul unui mag” al autorului.

Scris de Ramona BEJINARIU

Editat de Cristina FLOROIU 

Advertisements

Pândind la dragoste cu ochii deschiși

Este o carte care are de toate… sex, dragoste, droguri. Ca structură, este un roman de 244 de pagini, în format de buzuna, structurat pe trei capitole, fiecare dintre ele având patru părți. Matei, un ziarist în floarea vârstei (abia împlinise 30 de ani) își povestește cu lux de amănunte întâlnirile cu partenerele pe care le cunoștea pe Internet, pe diferite rețele de socializare. Își împărțea timpul între munca de la birou (avea o rubrică în care scria aproape zilnic) și search-ul constant de tipe noi, asemeni unui prădător. La început, Matei recunoaște că nu era capabil să aibă relații decât pe Internet. Gazeta pentru care scria primește o comandă din partea Patriarhiei, iar Matei este nevoit să petreacă cinci săptămâni cutreierând mănăstirile din nordul Moldovei, pentru a surprinde declarațiile călugărilor tineri care au un cuvânt de spus despre relația cu Dumnezeu. Dată fiind situația lui, îi este foarte greu să se adapteze la viața de sihăstrie, astfel că pierde mult timp conducând spre locurile unde are semnal de Internet pentru a afla știrile și pentru a-și citi zecile de mail-uri de la posibilele partenere de sex.

Matei nu este atent la tot ceea ce povestesc călugării, până când la mănăstirea S ultima din seria celor în care ziaristul trebuia să ajungă, îl găsește pe părintele Pimen, care se dovedește a fi un personaj intrigant, care-i dă bătăi de cap până ce reușește să-i smulgă acestuia o declarație mulțumitoare. Călugărul se dovedește a fi mai deștept decât se aștepta Matei, motiv pentru care discuția decurge într-un mod diferit decât cel cu care ne obișnuisem până acum.

Acțiunea din al doilea capitol se împletește cu cea din capitolul al treilea, eroul nostru povestindu-și perioadele copilăriei și adolescenței, când o întâlnise pe Alexandra și se îndrăgostise nebunește de ea. Din păcate, după câțiva ani în care el o iubește pe ascuns și ea nu-l consideră decât un amic, Matei îi mărturisește fetei sentimentele lui. Alexandra nu-i răspunde cu aceeași moneda și, dintr-o greșeală pe care Matei o face, fata cade de la etajul al șaselea și moare.

O alta perioadă pe care ne-o descrie este cea din timpul facultății, când se împrietenise cu Călin, un tip cu un an mai mare decât el și care îi devenise cel mai bun prieten (singurul, de altfel). Legătura dintre cei doi prieteni se destramă dupa 11 ani, din cauza unei fete, Agnes, cu care Călin se căsătorește și de care ascultă orbește. Matei nu este de acord cu această relație și încet-încet se desprinde de această prietenie, încercând să compenseze lipsa cu alcooluri și alte căutări frenetice de partenere de sex.

Spre finalul romanului, Matei termină de scris lucrarea comandată de Patriarhie, dar este anunțat de faptul că gazeta nu mai are nevoie de el și poate pleca în aceeași zi de acolo. Vestea îl dă peste cap, Matei încercând să spânzure. Încercarea lui eșuează, dar îl face să se trezească la realitate și să-și dea seama de cuvintele părintelui Pimen de la mănăstirea S. În mod surprinzător, după câteva săptămâni, primește un telefon de la liceul din localitatea natală, fiind anunțat că s-a eliberat un post de bibliotecar și este așteptat să-și înceapă serviciul cât mai curând. Acolo, o întâlnește pe Luiza, o profesoară de franceză și o pedagoagă excepțională. Relația lor durează șase luni, când el conștientizează că viața lui sexuală s-a schimbat în bine, că s-a vindecat și că, spre deosebire de vremurile de dinainte când era total împotriva căsătoriei și a legăturilor de durată, acum invidiază cuplurile cu “odrasle”, dorindu-și la rândul lui o familie.

Surse: http://ancavamanu.blogspot.ro/2011/03/pandind-la-dragoste-cu-ochii-inchisi.html

http://cinefillebookeeper.blogspot.ro/2011/08/pandind-la-dragoste-cu-ochii-inchisi.html

Scris de Francesca SACALOȘ

Editat de Cristina FLOROIU