Instrucție pentru curaj

safe_imageCronica de album – “Silent Regis” by Silent Strike & Kazi Ploae

Dacă ar fi să compari albumul „Silent Regis” cu ceva, acel ceva ar fi o pânză țesută cu cuvintele lui Kazimir Ploae și brodată cu muzica lui Silent Strike. „Cum să mă convingi când tu nu ai convingeri” aclamă Kazi pe fundalul nevrotic cu sunete care se împrăștie din ce în ce mai grăbit pe piesa „Stai jos”. Melodia anunță începutul albumului și îndeamnă, asemenea unui dascăl aspru, să-ți aduni toată atenția asupra versurilor lui.

Cu o doză mare de ironie „Egorap” vine ca o lămurire care se vrea a fi destul de pregnantă încât să se înțeleagă că „o dau retardat doar ca să-ți placă ție”, condamnând  ignoranța căci „succesul e-un blestem.” Cu un iz de povestire intervine „Cristi mic și Cristi mare”, aproape sec și confuz transpunând povestea a doi băieți din bloc. Fără sens ca „Kranz Fafka” căci „nu-i mare lucru” dar „pierd nopți de parcă n-aș avea zile” pe instrumentalul care denotă aceeași indiferență specifică lui Kazimir.

Intervenția lui MC Bean de pe „Focuoglu” se izbește de instrumentalul care amintește de un joc pe televizor pe alocuri, ca sumedenia de gânduri din capul unui ascultător confuz: „Kazi Ploae, chiar te-ai întors/ Tu chiar crezi că mai are rost?”. Kazi îl parafrazează pe Emil Cioran amintind că „să suferi e un privilegiu atât de scump”, îndemnându-te să apelezi la viclenie ori de câte ori trebuie.

În umbra unui instrumental care se stinge și prinde viață în același timp, cu un amalgam de sunete grave, dar și ascuțite, aproape fantomatice Kazimir parcă „vorbește singur” dorind să înlăture însă o posibilă singurătate: „nu mă lăsa, nu mă lăsa”, amintindu-l subtil pe Marcel Proust între notele melodiei: „sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel.” Această ultimă melodie a albumului servește drept o lecție de viață, o suită de sfaturi care tind a fi prețioase pentru cei ce apleacă urechea  dincolo de aparențe: „să visezi mult, să vrei mult, să nu te dai la o parte pentru nimeni..”, care se transformă în final într-un dialog cu sine însuți.

„Silent Regis” e un album ca un experiment, o luptă cu societatea, cu „clienții” falși ai muzicii care tinde să ajungă dincolo de orice simțire comercială. 16 minute măcinate de încercările de trezire sau anesteziere a convingerilor și mesajelor poate necunoscute pentru mulți dintre ascultătorii care cereau revenire lui Kazimir după o perioadă de lipsă care a născut multe semne de întrebare.

sursa foto: http://bit.ly/118ss0W

Advertisements

Rime fără suferință

Aflată la al doilea album, după debutul său muzical din 2008 cu “Youth Novels”, cîntăreața Li Lykke Timotej Zachrisson sau Lykke Li, cum este aceasta cunoscută pe scenă, propune un material discografic ce vine în completarea genului abordat, într-o manieră subtilă de indie pop rock.

Versurile single-ului “I follow rivers” sînt cele care au purtat-o pe artistă de-a lungul călătoriilor sale din sufletul oceanelor și ale mărilor pentru a-și regăsi iubirea pierdută alături de elementele de percuție, ce urcă și coboară apoi pe notele tobelor, ce te duc cu gîndul la fuga în sălbăticie.

Sentimentul de “boom”, deși prezent în toate melodiile, cel mai bine se conturează în “Love Out Of Lust” și “Rich Kids Blues”, unde lasă o dorință de mișcare continuă.

Lipsa chitarei, fie ea acustica sau electrică, nu se resimte aproape deloc și este înlocuită cu un element specific mai degrabă catedralelor decît unei cîntărețe indie, predominant în “Sadness Is A Blessing”, cîntată cu multă jovialitate, în ciuda titlului ironic.

Ecoul puțin întîrziat dă farmec piesei “Youth Knows No Pain” și te duce cu gîndul la tobele din inima unei jungle, dar și la simplitatea abordată de cei din Jefferson Airplane, care foloseau efecte asemănătoare la sfîrșitul anilor ’60.

Lykke Li a locuit aproape un an în New York, apoi în sudul Californiei, iar în cele din urmă singură în deșert, unde a petrecut zile bune pentru a-și putea găsi inspirația.

Aranjată sub forma unor mici comori, ce sînt descoperite încetul cu încetul, cronologia pieselor nu este una întîmplătoare. La cei 25 de ani reușește să transforme ce s-ar fi prezentat ca un produs depresiv sau un eșec în ochii criticilor, în ceva lipsit de tristețe sau melancolie, iar piesa “Get Some” este cel mai potrivit exemplu prin care își impune în mod optimist sonoritățile.

Construit sub forma unui material comercial de zece piese, dedicat în special ascutătorilor și consumatorilor de radio, albumul “Wounded Rhymes” (n.r. Rime Rănite) se adresează unui public capabil să poată discerne dincolo de topuri.

Surse: http://www.bbc.co.uk/music/reviews/8cx2

Scris de Mădălina MORARU

Editat de Cristina FLOROIU