Cele mai ciudate animale de companie

Dacă iubeşti animalele şi ești dispus să oferi timp şi afecţiune unei necuvântătoare, să iți iei un animal de companie este soluţia perfectă. Majoritatea oamenilor optează pentru o pisică sau un câine. Alţii care vor să fie mai extravaganţi (şi aici nu vorbesc numai despre vedete), aleg rase de animale care necesită îngrijire specială sau care ies în evidenţă mai mult decât un bichon mic şi alb. Unii fac din animalul lor de companie un accesoriu. Am vazut cu toţii celebrele gentuţe de firmă cu un chihuahua, purtate cu mândrie de vedetele de peste ocean.  Când vine însă vorba de ciudaţenii, oamenii de rând pot concura cu uşurinţă la acest capitol făcând alegeri cât se poate de neaşteptate în ceea ce priveşte animalul de companie.

Porcul

Din ce în ce mai multe persoane aleg să crească în casă un porc. Când auzim de porc, ne zboară gandul la un animal murdar, gălăgios. Cum e posibil să ţii un asemenea animal în casă? De fapt nu este deloc aşa. Porcul este un animal cât se poate de curat, silenţios şi chiar inteligent care poate fi foarte uşor dresat. Este foarte jucăuş şi poate învăţa cu uşurinţă trucuri. Pe de altă parte, fiind un animal puternic şi predispus la plictiseală, aceasta trebuie să fie solicitat tot timpul pentru a nu deveni agresiv, distrugand lucrurile din casă.

Şarpele

Şerpii sunt animale fascinante. Toată lumea îi admiră la grădina zoologică însa nu toată lumea îi creşte în propria casă. Cu siguranţă nu toţi sunt pregătiţi să deţină un astfel de animal de companie. Sunt animale care necesită o atenţie specială. Când ne alegem un astfel de animal de companie, primul lucru de care trebuie sa fim conştienţi este faptul că şerpii pot trăi şi până la 20 de ani. Şerpii sunt animale de pradă, prin urmare trebuie să fim pregatiţi să îi hrănim cu diferite animale. Alt lucru de care ar trebui să fim conştienţi este faptul că sunt adevaraţi maieştri ai evadării. Se pot strecura foarte uşor prin cele mai mici gauri. Prin urmare trebuie să fim foarte atenţi unde îi ţinem.

Sfinxul

Dacă doriţi un animal de companie care să nu lase păr prin casă, sfinxul este cea mai bună alegere. Aparent sfinxul nu are păr însă corpul acestuia este acoperit cu un strat de puf care este foarte greu de sesizat. Unii nu îl consideră un animal foarte aspectuos, însă odata ce aţi trecut peste acest aspect veţi descoperi că pisica fără păr, cum i se mai spune, este un animal foarte jucăuş, afectuos şi inteligent. Deoarece nu are blană simte mereu nevoia să fie ţinut în braţe şi adesea preferă să doarmă în pat alături de stăpân.

Sursa: http://exoticpets.about.com/

Scris de Diana NĂSUI

Editat de Cristina FLOROIU

Advertisements

Cine-ţi taie calea astăzi?

Omul şi mitul. Pisica şi superstiţia. Cam aşa au mers lucrurile. Astăzi, privindu-ne felina neagră întinsă pe covor, ne întrebăm cum să trecem în partea cealaltă a casei ca să nu îi vină vreo idee să ne taie calea. Că poartă ghinion. Şi asta nu e singura problemă pe care ar trebui să o aibă un om cu animal de companie-pisica.

Lista de superstiţii e consistentă:

Dacă iţi intră în casă o pisică tigrată sau una cenuşie, e semn că vei intra în posesia unei mari sume de bani. Ca să vezi cât de uşor era să te îmbogăţeşti!

Pisicile pot prezice vremea. Dacă o pisică strănută, atunci vine ploaia. Nu-i rău să avem un Fervex în plus în casă, mai ales când avem chef să ieşim în parc.

Dacă pisica îşi ascute ghearele de piciorul mesei, e semn de îmbunătăţire a vremii. Singura problemă ar fi cine răspunde pentru zgârieturile lăsate pe bucata de lemn? Dar ce nu facem noi ca să vină soarele?

Dacă dai cu piciorul într-o pisică, vei suferi de reumatism la acel picior. Asta sună a ,,de mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu!”

Aduce noroc să vezi o pisică albă când te duci la şcoală. Eu aş reformula la timpul condiţional perfect. Ar fi adus noroc să văd o pisică albă când mergeam spre examen.

O pisică nu trebuie să stea în preajma unui nou născut pentru că “îi suge suflarea”. De preferat ar fi să nu stea niciun animal în preajma unui nou născut din motive de igienă.

pisică pe un vapor aduce noroc. O fi fost vreo pisică pe Titanic?

Daca ai noroc să găseşti în blana vreunei pisici negre un fir alb sau dacă ai şi mai mult noroc să-l smulgi fără a fi zgâriat, atunci căsnicia ta va fi un lungă şi plină de fericire. Probabil cu asta se ocupă în cea mai mare parte a timpului Oana Zăvoranu şi Anna Lesko.

Sursa: http://www.e-pets.ro/articole/pisica-ca-o-ghicitoare-superstitii

Scris de Adelina FULGA

Editat de Cristina FLOROIU

Prietenul meu, cameleonul

Toata lumea își dorește un animal de companie, nu este chiar atât de ușor să ai unul. Animalul de companie trebuie iubit și protejat, unul dintre acesta ar putea fi și cameleonul. Acest animăluț de companie este foarte rar întâlnit, deoarece nu toata lumea deține așa ceva.

Cameleonul (șopârla exotică) și-a câștigat notorietatea datorită capacității sale de a-și schimba culoarea pielii, a devenit în ultimele decenii un animal de companie râvnit și extrem de îndrăgit. Deși achizitionarea unui cameleon este considerată încă o extravaganță, odată cu trecerea timpului aceste animăluțe au devenit din ce în ce mai populare în rândul deținătorilor de animale de companie. Există peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumătate dintre acestea trăind cu predilecție în insula Madagascar (Africa). Restul trăiesc în Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), în Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), în insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atât în Africa, cât și Europa. Originea cameleonilor  este neclară. Răspandirea lor se pare că s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla în emisfera sudică a planetei, când s-au separat Africa, India și Madagascar, în timpul Jurasicului și Cretacicului.

Dacă dețineți un cameleon trebuie să respectați aceleași condiții de îngrijire ca și în cazul altor specii exotice. Este ideal să achiziționați un exemplar tână. Asigurați-vă că animăluțul s-a născut în captivitate întrucât acesta se va adapta mai ușor la noile condiții de viață. Înainte de achiziționarea unui cameleon dobândiți minime informații cu privire la îngrijirea și bolile mai frecvente ale acestuia. Este un animăluț care se adaptează foarte ușor la viața de apartament dacă are condiții similare celor naturale. Nu sunt recomandate persoanelor comode, fără timp liber, întrucât cameleonii necesită mult timp pentru îngrijire și multă afecțiune.

Cameleonul adult prezintă o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorită adaptării la viața arboricolă și la vânătoarea de insecte, corpul său este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecință a stilului de viață sunt și picioarele zigodactile (singura specie de șopârle care prezintă aceasta caracteristică) cu degetele orientate două câte două în laturi opuse, formând un “clește” care-i permite agățarea și cățărarea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionantă, putând ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decât cea a corpului, în situațiile în care hrana este situată la distanță. Mișcările ochilor sunt independente și realizează o rotație de până la 360 de grade, caracteristici ce îi oferă posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viață.

Caracteristica care l-a făcut atât de celebru este schimbarea culorii în diferite varietăți: maro, verde, albastru, galben, roșu, negru și chiar alb. Această capacitate reprezintă un sistem de comunicare care exprimă diferite atitudini, precum și dorința de a se împerechea. Pielea își schimba culoarea ca reacție la lumină, temperatură sau în funcție de dispoziția animăluțului. Este falsă afirmația potrivit căreia cameleonul își schimbă culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioară, transparentă se găsesc straturi de celule (cromatofori) în care se găsesc pigmenți roșii și galbeni. Sub aceste straturi, se află altele care reflectă lumina albastră și albă. Mai profund, se află un alt strat de celule care conțin melanină (pigment care se găsește și în celulele umane). Lumina sau căldura emise de razele solare, precum și reacțiile chimice din interiorul organismului determină dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanță verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt ușor contractate permițând trecerea luminii albastre. În cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbenă, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocând astfel toată lumina albastră reflectată în straturile profunde.

Cum adăpostim cameleonul?

Cameleonul, în libertate, trăiește în copaci și arbuști, dar este capabil să alerge rapid dacă este nevoit. Ca spațiu de adăpostire, de cele mai multe ori, este preferat un acvariu de capacitate mare (minim 25 litri). Pentru o viață armonioasă și sănătoasă, obligatoriu, are nevoie de: – spațiul de locuit trebuie să fie îngrădit; – în acvariu trebuie introduse plante verzi, unele mai înalte (pentru cățărare) și altele mai joase; – pe podea se pune gazon artificial sau nisip; – ventilația este un factor important; – cameleonul are nevoie de temperatură constantă și o sursă de iluminare, astfel că la nivelul plafonului adapostului trebuie montată o lampă; lumina are rol și în termoreglarea organismului; – în interiorul adapostului se vor introduce vase speciale pentru apă și mâncare, care vor fi igienizate zilnic; – ideal este să montați un sistem de mișcare a apei, deoarece cameleonului nu-i place apa stătută; – adăpostul trebuie curățat săptămânal. Resturile alimentare se îndepărtează la sfârșitul fiecarei zile.

Hrănirea cameleonului

În mediul natural, cameleonii se hrănesc cu o largă varietate de nevertebrate, păsări mici, șopârle, insecte și oua ale altor viețuitoare. Este de preferat să se găsescă o soluție în vederea oferirii aceluiași tip de alimentație și în captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esențială. Dupa cum intuiți, există și diete speciale pentru cameleoni în petshop-uri, dar veți avea surpriza să constatați că sunt “un pic cam scumpe”. Ar fi ideal să-i oferiți posibilitatea de a-și petrece câteva ore pe săptămână în aer liber, timp în care poate vâna insecte în voie. Atenție la vegetația care ar putea fi tratată (stropită cu insecticide). Suplimentele de vitamine și minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasă și o viață sănătoasă. Apa este un element esențial în viața cameleonului. O singură zi fără un aport necesar de apă poate produce o deshidratare severă.

Aspecte particulare (importante)

Cameleonii ating maturitatea în jurul vârstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o dată la doi ani. Împerecherea are loc în luna ianuarie sau februarie, având loc 3-4 împerecheri pe zi. Depunerea ouălor se produce în luna martie într-o groapă pe care cameleonul și-o sapă singur. Clocirea durează în medie 10 luni.

Boli și afecțiuni curente

Cameleonii sunt destul de rezistenți, dar când se îmbolnăvesc, șansele de însănătoșire sunt de cele mai multe ori reduse. Ca și în cazul altor animale exotice crescute în captivitate, cameleonii sunt ușor stresabili, fapt ce poate antrena grave probleme de sănătate. Primele semne de suferință sunt reprezentate de apatie, letargie și diminuarea sau chiar lipsa apetitului. Dacă semnalați aceste simptome la cameleonul dumneavoastră, prezentați-vă din prima zi la medicul veterinar. În caz contrar, starea lui se poate agrava rapid, existând posibilitatea ca medicul să nu-l mai poata salva. Un alt simptom semnalat de catre proprietari este dificultatea în mers care poate fi consecința unor probleme nutriționale, a structurii osoase sau a temperaturii ambientale scăzute.

Cât poate trăi un cameleon? 

Șansa de supraviețuire a unui cameleon este de peste 10 ani.

Surse: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=animale+de+companie+cameleon

 Scris de Angela CONDREA

Editat de Cristina FLOROIU

Animalele de companie – remedii “naturiste”

ImageImpactul pozitiv pe care îl au animalele de companie asupra vieții stăpânilor este deja un fapt bine cunoscut. Ceea ce probabil nu mulți știu este că prezența micuților este legată de o serie de beneficii legate de sănătate. Și asta din mai multe puncte de vedere, atât la nivel fizic, cât și mental. 

Cercetătorii de la Universitatea Kitasato din Japonia au efectuat un studiu prin care au relevat că persoanele cu boli cardiace care au animal de companie se bucură de o îmbunătățire substanțială a suferinței, spre deosebire de cei pe care nu îi așteaptă un cățel sau o pisicuță acasă. Potrivit studiului prin care au fost analizate 200 de persoane care au purtat aparate de monitorizare a ritmului cardiac, inimile celor cu animale de companie la domiciliu reacționau mai bine în condiții de stres. Și asta nu e nimic pe lângă ce alte multe beneficii aduc cu ei la pachet animăluțele de companie.

Image Ajută cu durerea

Animalele de companie pot fi cel mai bun medicament pentru durerile stăpânilor, de la hipertensiune arterială, la migrene și artrită. Mai mult, un studiu al Universității Loyola demonstrează cum persoanele recent ieșite din operație pot recurge cu succes la terapia cu animale, în detrimentul administrării pastilelor.

Jos cu colesterolul!

Nivelul trigliceridelor și colesterolului scade considerabil la persoanele care au animale de companie.

Sus cu starea de spirit!

În cazul în care încă aveați îndoieli cu privire la „puterile” micuților, aflați că aceștia sunt incluși până și în terapiile soldaților care se luptă cu trecerea peste diverse șocuri, sau persoanele cu probleme de integrare socială sau cu tentative de suicid la activ.

Preîntâmpinând atacul cerebral

Cercetătorii susțin că posesia unei pisici scade cu 30% șansele de a avea un infarct și previne cu 40%  atacul cerebral. Iar în cazul în care tot se întâmplă, șansele de refacere sunt cu mult mai mari.

Imunitate crescută și alergii mai puține

Un alt studiu, realizat prin monitorizarea a mai multor copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care aveau animale de companie, a arătat că puștii mergeau la școală cu 3 săptămâni mai mult pe an decât cei care nu aveau. Cu cât mai devreme sunt copiii crescuți cu animale de companie, cu atât mai mică este predispoziția la alergii. De asemenea, copiii care cresc înconjurați de animale au foarte mult de câștigat pe plan afectiv. Atașamentul față de micile comori îi ajută să se exprime mai bine, să socializeze și să devină mai responsabili. Mai mult, animalele de companie sunt des folosite în terapiile pentru bolnavii de autism și ADHD.

Surse: http://inpascani.ro/de-ce-este-bine-sa-ai-un-animal-de-companie/

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/oamenii-care-au-animale-companie-stau-mai-bine-cu-inimia-378929.html

Scris de Adriana TOMA

Editat de Cristina FLOROIU

Tu ce ți-ai alege?

Câinii și pisicile sunt cele mai comune animale întâlnite în casele oamenilor, iar diferența de personalitate dintre aceste animale de companie sunt decisive atunci când vine vorba de o eventuală alegere. Oamenii care nu dețin un animăluț nu observă atât de bine diferența, însă, din experiență, cei care cresc atât pisici cât și câini, știu că sunt animale total opuse când vine vorba de loialitatea față de stăpânii lor.
De exemplu, un fermier a murit recent pe câmp, în timp ce lucra, iar câinele său a stat lângă el timp de câteva zile, până a fost găsit. Câinele, care a petrecut fiecare zi alături de fermier și care era deobicei foarte prietenos, a devenit extrem de protector când polițiștii s-au apropiat de cadavru. Fermierul mai avea și o pisică, care a fost găsită mieunând lângă ușa din spate a casei fiindcă îi era foame.

Pisicile sunt animale independente cărora le pasă doar de două lucruri: mâncare și confort. De îndată ce o pisică este hrănită bine, tot ce o interesează este să fie mângâiată, să se joace, sau să stea relaxată într-un colț al casei. Stăpânul ar putea prea bine să nici nu existe, decât atunci când e nevoie de el pentru hrană. Pisicile îi văd pe stăpâni ca pe niște furnizori. Câinii sunt cu mult mai diferiți. De când au fost domesticiți cu mulți ani în urmă, au dezvoltat o trăsătură pe care niciun alt animal nu o posedă în așa măsură: loialitatea față de stăpânul lor.Câinii pot ajuta orbii să răspundă la telefon, la uşă şi să facă diverse comisioane. Câinii pot ajuta oamenii bolnavi să se simtă mai bine în spital. Persoanele în vârstă se bucură de compania unui câine pentru a duce o viaţă lungă, fericită. Nu doar câinii au nevoie de noi, ci şi noi avem nevoie de câini! Din acest motiv câinele este “cel mai bun prieten al omului”.

Așadar, loialitatea unui câine nu este doar un concept scormonit de iubitorii de animale, ci este o calitate importantă a acestor patrupede uimitoare. Probabil ai auzit și în orașul tău de câini care nu-și părăsesc stăpânii sau care își iubesc atât de mult prietenii umani, încât ajung să se sacrifice pentru aceștia.
Când o persoană este pusă să aleagă între un câine și o pisică, trăsăturile menționate mai sus ar trebui să fie factorii decisivi. Să fie un animal care ia fără să dea nimic în schimb, dar care necesită doar puțin timp de îngrijire, sau un animal care cere multă atenție, însă întoarce înzecit toată atenția primită?
Surse: http://www.animalutul.ro/animalutul-tv/cazuri-speciale/cei-mai-credinciosi-caini-hachiko-si-leao/1885/

http://download.intel.com/corporate/education/emea/rom/elem_sec/tools_resources/plans/TeachersPet/pets_student_newsletter.pdf

Scris de Andreea-Mădălina BIGHIU

Editat de Cristina FLOROIU

Ghiță, din coteț în lesă

Fie că i se spune microporcușor, purceluș de buzunar sau “teacup piglet” pentru că nu e mai mare decît o ceașcă de ceai, e tot un fel  de Ghiță din coteț, doar că … în miniatură.

În urmă cu 9 ani, Chris Murray, un crescător de animale din Marea Britanie, din dorința de a schimba imaginea porcilor, a încercat, și a reușit, printr-un program de reproducere, să dea naștere unor porci miniaturali. Aceștia își au originile într-o specie rară din Noua Zeelandă, porcii Kune Kune care sunt considerați animale de companie de mulți crescători. Murray i-a numit la început purcelușii Pennywell, dupa numele fermei sale, însă mai tîrziu a decis să le spună “teacup piglets” pentru că la naștere sunt la fel de micuți cît o ceașcă de ceai.

Spre deosebire de Ghiță al nostru, acești porcușori de buzunar sunt foarte curați, simpatici, cuminți și au un grohăit care stârnește zâmbetul tuturor. Însă nu oricine îi poate cumpăra sau crește. Prețul unui astfel de microporcușor se ridică pîna la 1000 de euro, iar creșterea lor este destul de complicată. Sunt foarte pretențioși, nu tolerează mizeria, spațiile închise și fără lumină. Ba mai mult, au nevoie de un spațiu anume unde să își facă nevoile. În zilele toride de vară, trebuie să aibă la dispoziție un bazin cu apă unde să se scalde. De asemenea, purcelușii trebuie spălați doar cu apă curată, fără săpun sau șampon.

Teacup piglets nu se deosebesc cu mult de alte animale de casă precum câinii sau pisicile. Sunt la fel de afectuoși, au la fel de multă nevoie de o familie și de atenție, și se atașează la fel de repede de oameni.  Mai mult, pentru persoanele cu alergii acești purceluși sunt o alternativă potrivită deoarece ei nu au blană și au pielea aproape la fel ca cea a oamenilor. 

În ceea ce privește alimentația lor, porcușorii trebuie hrăniți cu cereale măcinate, lucerna și porumb. Din cauză că sunt predispuși la obezitate, nu au voie să mănînce dulciuri, doar fructe uscate sau stafide. În același timp, au nevoie mereu de apa proaspătă.

În Marea Britanie, aceste animăluțe au devenit foarte populare. Cine dorește să achiziționeze un astfel de purceluș, trebuie să știe că această creatură nu îi va oferi niciodată avantajele unei mese îndestulate de Crăciun. La maturitate, acesta poate ajunge la o înălțime de 30-40 de centimetri și maxim 30 de kilograme. În schimb, poate fi o companie plăcută pentru aproape 15 ani.

 Sursa: http://www.animalutul.ro/mamifere-mari/porcine/mini-porcusorii-cele-mai-cautate-animalute-de-companie/513/

 Scris de Adina ZAHARIA

Editat de Cristina FLOROIU