Puterea mai presus de responsabilitate

Viața adolescenților din Chronicle nu este tocmai obișnuită. Andrew (Dane DeHaan) este un adolescent cu probleme atât în familie cât și în încercarea lui de a se integra în societate. Având un tată alcoolic și o mamă grav bolnavă, Andew duce o viață liniștită, își petrece majoritatea timpului liber singur. Pentru a nu se plictisi tot timpul, și-a luat o cameră și filmează tot ce se întâmplă în jurul lui. Singurul prieten apropiat îi este Alexx (Alex Russell), vărul său care îl duce cu mașina în fiecare zi la școală. Acesta din urmă este total opusul lui Andrew, este comunicativ, și destul de popular.

Matt îl convinge pe Andrew să meargă la o petrecere pentru a uita problemele de acasă și de a-și face noi prieteni. Odată ajunși acolo, Andrew este rugat de către Steve (Michael B. Jordan) să filmeze o gaură aflată în apropiere. Ca orice adolescenți, curioși și dornici de aventură, ei intră în acea gaură stranie, nu li se va întâmpla nimic rău, însă a doua zi își dau seama că e ceva în neregulă cu ei.

De aici începe și aventura lor, încep să se cunoască mai bine și să se distreze folosindu-se de  puterile supranaturale. Odată cu această  putere, Andrew devine un tip de necontrolat, și totodată popular prin schemele arătate colegilor.

În  filmul regizat de Josh Trank întâlnim personaje care își schimbă statutul, Matt și Steve din băieți mai populari, distractivi și fărăr nicio responsabilitate, ajung să fie cei care dau dovadă de seriozitate și sunt perfect conștienți că dacă își dezlănțuie puterile ar putea dăuna celor din jur. În schimb, Andrew nu ține cont de absolut nimic și încearcă să se răzbune pe toți cei care i-au făcut rău și l-au respins.

Efectele speciale din Chronicle nu sunt de ultimă generație și arată old-school. Ele sunt folosite strict atunci când e nevoie oferind impresia că cei trei au întradevăr puteri supranaturale și în realitate. Acțiunea filmului este prezentată în gen found-footage, conține și imagini filmate cu camera, ceea ce îmi dădeau impresia că urmăresc niște întâmplări care ar putea fi reale. Mai mult, Andrew când își schimbă camera, calitatea imaginii se îmbunătățește vizibil.

În concluzie, Chronicle este filmul care îți dă o lecție despre viață, odată cu o putere mai mare și cu un statut mai avansat vin și responsabilitățile.

Sursa: http://www.imdb.com/title/tt1706593/

Scris de Robert NAGY

Editat de Iulian BÎRZOI

Advertisements

Brida, un alt roman al misterului semnat de Paulo Coelho

Romanul lui Paulo Coelho, “Brida”, tratează o poveste tipică scriitorului brazilian, în care realitatea se îmbină cu elementele de magie, conturând astfel personajul principal al operei. Tânăra Brida este nevoită să parcurgă un drum iniţiatic pentru a-şi descoperi personalitatea. În această călătorie  ajunge să reflecte asupra tainelor iubirii şi trece printr-un întreg proces de autocunoaştere.

Cartea expune povestea tinerei Brida, un personaj feminin complex, dornic să descopere puntea dintre invizibil şi vizibil. În timpul parcurgerii drumului cunoaşterii întâlneşte diferite personaje care îi conturează evoluţia. Ajunge sub aripa unui înţelept care o învaţă să îşi învingă temerile, iar mai apoi cunoaşte o femeie, Wicca, care o ajută să îşi facă o idee, să “danseze” pe muzica întregii lumi. Problemele existenţiale asupra cărora ea îşi pune semne de intrebare, fac pe cei ce intra în contact cu ea să observe un anumit dar, pe care ea va trebui să îl descopere singură.

Înainte de a-şi începe drumul, tânăra Brida era implicată într-o relaţie cu un tânăr obişnuit, pe care îl considera dragostea eternă. Cu timpul, după ce îl intâlneşte pe Magus, înţeleptul ce o ajuta în procesul de autocunoaştere, începe să privească altfel realitatea din perspectiva sentimentelor. Ajunge să fie atrasă de acesta din urma, considerându-l sufletul pereche. Astfel, este pusă în situaţia de a alege dintre cei doi.

Cartea a fost scrisă în anul 1990 şi reprezintă o poveste despre mister, dragoste şi curaj. Este a treia carte pe care autorul o scrie după “Alchimistul”, cea mai de succes operă a sa. Pentru iubitorii operelor semnate de Paulo Coelho, aceasta reprezintă o carte ce expune problemele vieţii asupra cărora cu toţii reflectăm, este o continuare a itinerariului început de “Jurnalul unui mag” al autorului.

Scris de Ramona BEJINARIU

Editat de Cristina FLOROIU 

În căutarea adevărului

Man som hatar kvinnor” (aici se poate viziona trailer-ul) sau “Bărbaţii care urăsc femeile” este un film de mare succes în ultima perioadă, dar pentru cei mai mulţi dintre spectatori, acesta este cunoscut sub numele de “The girl with the dragon tattoo”(rom. Fata cu un dragon tatuat). Întâmplător sau nu, am ajuns să îmi doresc să mă uit la acest film fiind unul de pe lista “despre jurnalişti”.

În deschiderea filmului este prezentat cazul Wennerstrom, un manager de succes, care îl acuză de calomnie pe jurnalistul revistei “Millennium”, Mickael Blomkvist (Michael Nyqvist). La rîndul lui, omul de afaceri este acuzat de trafic ilegal de armament şi fraudă de peste 60 de milioane de coroane, printr-un articol publicat de Micke. În urma procesului, acuzatul trebuie sa petreacă şase luni în închisoare şi să îi plătească reclamantului 150 de mii de coroane. Pînă aici lucrurile păreau destul de simple în ceea ce priveşte filmul, un jurnalist este acuzat de calomnie şi este nevoit să se retragă de la locul de muncă. Am fost surprinsă de faptul că lucrurile aveau să ia o nouă întorsătură, iar firul poveştii să devina unul interesat şi plin de suspans. Acţiunea începe atunci cînd jurnalistul este chemat la conacul Vanger, unde este angajat de către proprietar pentru a descoperi povestea din cazul dispariţiei nepoatei sale preferate, Harriet, de care nu se mai ştie nimic de 40 de ani.

Lucrurile încep să prindă contur, cînd alături de Mickael începe să lucreze Lisbeth Salander (Noomi Rapace), un hacker priceput, care descoperă prima pistă, găsirea unei legăturii cu anumite crime petrecute în trecut. Cazul începe să îl obsedeze pe Micke, mai ales că îşi petrecea vacanţele alături de Harriet, iar acum îi revin amintiri care i-au ramas vii în minte chiar şi după atîţia ani. Harriet a fost fotografiată ultima dată la parada de Ziua Copilului, pe cînd avea 16 ani. De aici, cei doi încep să descopere noi indicii şi să meargă pe diferite piste, pînă cînd îşi dau seama că adevăratul criminal se află chiar în familia Vanger, deoarece cele cinci crime descoperite pînă atunci, fac trimitere la fetele care erau toate evreice, iar în familia Vanger au existat de-a lungul timpului trei nazişti fanatici. Iniţial ei îl bănuiesc pe ultimul membru rămas viu la dispariţia Harrietei, dar Lisbeth face o descoperire şocantă. Îşi dă seama că tatăl Harrietei este cel care a fost prezent în toate oraşele în care au fost săvîrşite crimele, chiar în momentul producerii acestora.

Între timp, fratele Harrietei, Martin, îl răpeşte pe Mickael şi îi mărturiseşte acestuia că el a învăţat să ucidă de la tatăl său şi că el este faptaşul pentru ultimele dispariţii şi omoruri săvârşite în ultima perioadă de timp. Lisbeth reuşeşte să îl scape din mîinile asasinului pe Micke şi asistă la moartea lui Martin fără să îi ofere ajutorul. Îl priveşte pur şi simplu cum acesta arde sub maşina accidentată. Dar se dovedeşte că Harriet nu a fost ucisă de fratele ei, din contra, aceasta şi-a schimbat numele în Anita, numele verişoarei şi prietenei cele mai bune. Aceasta trăieşte în Londra, iar Micke reuşeşte să o aducă înapoi la unchiul său Vanger. După finalul fericit din conac, jurnalistul este nevoit să îşi ispăşească pedeapsa, iar în închisoare primeşte documente despre Wennerstrom. Prin dovezile aduse de Lisbeth, reuşeşte să publice un nou articol în revista ”Millennium”, despre problemele din imperiul Wennerstrom, prin intermediul cărora marele manager comite serioase infracţiuni economice.

Filmul îl recomand pentru viitorii jurnalişti sau amatorii acestei meserii, fiind un bun exemplu pentru investigaţiile din demersul jurnalistic. În acelaşi timp, are şi pasaje puţin exagerate, ca pentru orice film, iar durata de doua ore si treizeci de minute, deşi este una destul de mare pentru un film, nu este nici pe departe atît de lungă şi greu de îndurat. Pe tot parcursul filmului sînt inserate scene violente, dar care marchează foarte bine starea de furie si angoasa pe care o simte personajul.

“Man som hatar kvinnor” este bazat pe un roman scris de Stieg Larsson, care a murit în anul 2004 şi care a lăsat în urmă trei romane nepublicate, sub numele de trilogia “Millenium”. Autorul a primit titlul de cel mai mare al doilea scriitor de best-seller-uri, iar povestea aceasta a devenit una dintre cele mai mari poveşti de succes literar al deceniului.

Sursa: http://www.cinemagia.ro/filme/the-girl-with-the-dragon-tattoo-44127/

Scris de Steliana ORĂŞANU

Editat de Iuian BÎRZOI

Necunoscuta lui Theroux

Pot descrie “Necunoscuta de la Pallazo D’Oro”, scrisă de Paul Theroux, ca fiind una dintre cele mai incitante scrieri ale lui Paul Theroux. Ea este rememorarea unei povești de amor dintre doi tineri. Acțiunea se petrece în anii ’60, perioada când Italia putea fi descrisă ca un mic paradis al celor bogați, unde libertatea sexuală nu părea a avea granițe bine stabilte.

Așadar în acel timp, și anume acum patru decenii în Taormina, un tânăr artist sărac și vagabond se îndrăgostește de o contesă străină, cu sarcini nenumărate. În carte sunt descrise imagini erotice care se îmbină într-un mod ciudat cu cele grotești. Putem remarca de asemenea că tensiunea își modifică intensitatea de la o pagină la alta, iar jocul amoros devine când subtil, când evident. Toata acțiunea surprinsă se desfășoară sub ochii unui arab care pare să uneltească totul din umbră. Partidele amoroase dintre artist și contesă sunt, așadar, ghidate de acesta. Cititorul poate fi câteodata plictisit de aceste partide amoroase care devin câteodată previzibile, plictisitoare și pot fi remarcate cu ușurință clișeele.

Cu toate acestea cartea este incitantă, te ține în suspans, nu o poți lăsa din mână. Efectiv este o carte pe care vrei să o recitești. Cartea a strârnit și interesul presei, deoarece există misterul sursei povestirilor. Ideea potrivit căreia s-a pornit de la o întâmplare reală și că întreaga lucrare ar putea fi o povestire memorialistică se îmbina cu idea că este, de fapt, o întâmplare reală  încărcată și de ficțiune. Morala cărții este aceea că bărbații nu își schimbă compotamentul erotic de-a lungul vieții, ci el poate fi doar nuanțat, creionat cu ajutorul partenerei.

Scris de Roxana-Gabriela ANDRONIC

Editat de Cristina FLOROIU