Tonetele din Iaşi

Tonetele din Iaşi
 Image
              Toneta nu este doar un mic magazin,ea este stilul de viaţă a câtorva sute de comercianţi ce se găsesc în fiecare cartier al Iaşului.  În prezent pe  teritoriul oraşului sunt peste 800 de astfel de minimagazine,fie ele pentru comerţul de produse alimentare,nealimentare sau de presă. Totuşi,în anul 2008,statisticile primăriei arătau un număr de tonete cu aproximativ  15% mai mare. Până în 2010 numărul lor a scăzut cu peste 250. Tot din situaţia întocmită de municipalitate rezultă că cele mai multe chioşcuri funcţionează pe raza zonelor Dacia,Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân , Păcurari , Cânta, Nicolina şi Podu Ros.

 

Părerea ieşenilor                                                                          
               Ca în orice afacere avantajele,dar şi dezavantajele fac parte din desfăşurarea lucrurilor. Pe de oparte există comoditatea cetăţenilor care sunt încântaţi de chioşcurile de la colţul blocului unde găsesc de la fructe şi legume,la haine şi încălţăminte. Horia,un tânăr student spune: “Îmi este mult mai la îndemâna să cobor şi să-mi cumpăr necesarul de alimente de la toneta din faţa blocului decât să merg până la supermarket unde preţurile sunt relativ asemănătoare,dar unde pierd mai mult timp rătăcindu-mă printre rafturi şi printre varietatea copleşitoare de produse.”

 

Deasemenea majoritatea produselor comerciate de proprietarii chioşcurilor îi bucură pe cei nevoiaşi datorită faptului că preţurile pleacă de la un nivel mai mic,dar şi pe bătrânii cărora le este dificil să se deplaseze pe distanţe mari.

 

          Pe de altă parte intervin persoanele care nu desmint faptul că tonetele sunt  de folos atunci când vrei să cumperi o pâine,un fruct proaspăt,însă preferă să meargă la cumpărături o dată pe săptămână într-un supermarket unde gama de produse este variată şi calitatea mai ridicată. “Şi eu cumpăr anumite consumabile de la toneta de lângă bloc,însă nu mi-am luat niciodată o haină de exemplu, pentru că în opinia mea calitatea nu este satisfăcătoare. Recunosc că prefer supermarketul atunci când am de făcut  mai multe cumpărături”,ne-a mărturisit doamna Elena.

 

Începuturile unei astfel de afacere

 

           Doamna Anica Velescu,o ieşeancă în vârstă de 50 de ani şi-a propus în urmă cu 15 de ani să-şi deschidă propria afacere comercială în urma experienţei deprinsă din meseria de vânzător într-o cofetărie. Toneta dumneaei a fost inaugurată în anul 1998  bazându-se pe comercializarea produselor alimentare şi nealimentare. În timp a renunţat să mai vândă perisabile datorită responsabilităţilor şi stricteţii mai ridicate. “Mi-era mai greu să mă aprovizionez cu alimente şi aveam foarte multe controale din partea autorităţilor. Trebuia să am mare grijă cu termenele de valabilitate şi din cauză că o parte din produse nu se cumpărau eram nevoită să le arunc,deci aveam de pierdut. De aceea am renunţat după o perioadă.”,relatează doamna Anica. Din păcate,în timp,comerţul a început să scadă vertiginos din cauza crizei financiare şi totodată şi numărul tonetelor s-a diminuat. Doamna Veleşcu îşi desfăşoară activitatea comercială în cartierul Canta şi a declarat că în urmă cu doi ani existau 12 tonete dintre care au mai supravieţuit doar 4.

 

          În prezent doamna Anica comercializează doar produse nealimentare,însă se destăinuie cu întristare că profitul este din ce în ce mai mic,iar taxele din ce în ce mai multe. “Plătesc taxă pe profit,chirie pentru spaţiul ocupat,impozit,autorizaţie de funcţionare,salubris şi altele. Din pensie plătesc peste 100 de lei pe lună pentru chirie. Mă gândesc serios să renunţ! Indiferent ce-aş aduce nu merge deloc…” Dumneaei îşi aminteşte cu nostalgie că în trecut avea profit şi de până la 2000 de lei pe lună în comparaţie cu cei 400-500 de lei pe care îi obţine acum.

 

          Lângă toneta doamnei Velescu  se afla prietena acestei,doamnă Beatrice Sufaru,care comercializează produse metalo-chimice. Şi dumneaei acuză aceleaşi probleme: “Criza ne afectează foarte mult vânzările…”

 

          Din opiniile proprietarilor de tonete şi din cauza problemelor actuale ale bugetului României  se pare că în câţiva ani trotuarele cartierelor vor fi pustii şi cu toţii vom uita de utilitatea micilor magazine unde găseai repede ce aveai nevoie.


Savin Dragos
Advertisements

IMPREUNA CU SOTIA IN RAZBOI

Image

A fi o familie inseamna a fi alaturi la bine si la greu, a imparti totul. Insa cand vine vorba de a imparti arme si uniforme militare se schimba situatia. A fi alaturi de persoana iubita in orice conditii e o adevarata provocare, cu atat mai mult cand totul se petrece pe teritoriul altei tari,o tara unde linistea si armonia au apus demult,Irakul.Este greu de crezut ca o familie tanara de militari romani a ales sa participe la razboi nefiind obligati de nimeni. Pasiunea pentru armata si tot ce tine de aceasta o are familia Mirauta inca din copilarie.

Cristian si Ramona Mirauta formeaza o familie frumoasa inca de cand au terminat “Liceul Militar Mihai Viteazu” din Alba Iulia,respectiv “Scoala miliatara de maistri si subofiteri Basarab I” din Pitesti , ambii fiind sefi de promotie. Totodata,dupa absolvire, acestia au fost repartizati la unitatea militara din Tatarasi, Iasi .

“De cand era mic Cristi a fost un copil energic, ordonat si extrem de silitor”, spun parintii lui Cristian, Costica si Liliana Mirauta. “Pasiunea pentru arme o are de cand a inceput sa urmareasca desene animate si filme de razboi. Incercand sa-si copieze actorii preferati din copilarie Cristi si-a dorit foarte mult sa practice artele martiale de la varsta de 9 ani. Indiferent de vreme sau de anotimp mergeam cu el la clubul Sakura din Onesti unde pentru cateva ore nimic nu-i putea distrage atentia. Era invatacelul preferat al antrenorului deoarece se citea pe fata lui ambitia si perseverenta. A facut asta ani si ani si a castigat multe concursuri locale si chiar pe tara ”, a dezvaluit tatal lui Cristian.

“ Nu accepta sa-l ajut la nimic ce apartinea de scoala sau de pasiunile lui. El isi aranja toate lucrusoarele din camera lui , iar zeci de cutii erau de neatins pentru ca in ele isi pastra  colectiile. Colectiona sute de articole sportive dar si militare,pasiune ce o poarta  si acum cu el si sunt sigura ca nu va renunta niciodata la ea. Cristi mereu a imbinat pasiunile lui cu invatatura , ambele avand rezultate excelente”,spune mama lui Cristian.

“Ramona a fost o fata mai speciala. Pentru ea papusile nu prezentau interes dar cand vedea o masina sau orice jucarie specifica baietilor ea era atrasa. A continuat cu aceste pasiuni pana pe bancile scolii generale cand a inceput sa-si doreasca mai mult ca orice sa poarte uniforma militara. Eu cred ca energia si totodata cumintenia si firea ei ordonata au indemnat-o sa-si aleaga cariere de militar.”,isi aminteste cu drag mama Ramonei Mirauta , Ungureanu Elena.

“ Tot ce pot spune este ca Ramona este un munte ce nu poate fi miscat din loc cand isi doreste cu adevarat ceva. Asa era cand a inceput sa-si doreasca cariera militara. A invata materiile din care trebuia sa fie testata nu reprezenta nici un obstacol,iar zilnic o ajutam sa capete si rezistenta fizica. Isi dorea enorm sa ia probele… in fiecare zi  acumula cunostinte intelectuale si sportive iar data examenului a gasit-o foarte pregatita.”  A spus tatal Ramonei, Gheorghe Ungureanu.

Timp de sase luni familia Mirauta a participat la misiunea “Iraqi Freedom”, contribuind la efortul de reconstructie a Irakului prin asigurarea securitatii pe principalele rute de transport, paza unor obiective importante, asigurarea protectiei fortelor Coalitiei Multinationale, dar si prin coordonarea unor proiecte de imbunatatire a vietii si desfasurarea de actiuni umanitare si medicale.

“O experienta unica ce nu o vom putea uita niciodata”, spun cei doi despre misiunea desfasurata.

“Daca tot s-a ivit posibilatea sa mergem, am considerat ca este mai bine sa fim impreuna. Conditiile au fost grele, dar sotia mea s-a descurcat bine, a facut tot ce putea sa faca un coleg de-al nostru barbat. Pericole au existat tot timpul, pentru ca este teatru de operatiuni in zone foarte periculoase. Este o lume diferita fata de lumea in care am trait pana a pleca in misiune.Trebuia sa dai tot ce era mai bun din tine, sa fii atent la cele mai mici detalii si sa reactionezi in cel mai scurt timp. Dar din dorinta de a fi cel mai bine pregatit,pe toate le faceam cu mare placere.”,spune Cristian.

Sotia sa,Ramona,a declarat: “Pentru o femeie,chiar si cadru al armatei,perioada de acomodare la acele conditii aspre este putin mai dificila,dar cu ajutorul lui Dumnezeu am facut fata tuturor incercarilor. Si gandul ca acasa aveam atatia oameni dragi care ne asteptau ingrijorati ne-a insuflat amandurora o doza importanta de curaj si ambitie.”

Camarazii celor doi soti au doar cuvinte de lauda despre atitudinea acestora in misiunea din Irak. “Infruntand pericolul impreuna,in aceasta “meserie” ,din simpli colegi am devenit o adevarata familie,adica am ras impreuna,am suferit impreuna si am impartit totul. Asadar aceste sase luni ne-au marcat pe fiecare,dar intr-un mod placut. In ceea ce ii priveste pe colegii mei,Cristian si Ramona,sunt de parere ca ei merita tot respectul din partea noastra pentru ca nu sunt multi cei care isi pun la incercare casnicia in asemenea situatii. Sunt adevarati profesionisti amandoi “ declara subofiter Alexandru Munteanu.

In viata de cuplu cei doi tineri curajosi formeaza o familie unita si frumoasa beneficiind amandoi de sprijinul parintilor,in ciuda faptului ca distanta dintre ei si acestia este semnificativa,astfel incat parintii lui Cristian sunt in Onesti,iar parintii Ramonei sunt in Ramnicu Valcea.

Casnicia celor doi militari s-a fructificat prin aparitia unui minunat copil,Stefan,cel care de cand a venit pe lume reprezinta totul pentru ei. Parintii lui au remarcat ca si baietelul lor este atras de obiectele militare,chiar daca are putin peste un anisor. Stefan este noua misiune a sotilor Mirauta,o misiune care va dura toata viata.

Savin Dragos