Rugați-vă să nu vă crească aripi

Rugați-vă să nu vă crească aripi, nu este un îndemn la rugăciune ci este doar titlul unei interesante cărți de publicistică scrisă de Octavian Paler.

La doar 16.95 de bani editura Polirom ne propune să intrăm în lumea călătoriilor efectuate de către autor. Descrierea pe scurt a cărții făcută de reprezentanții Polirom aproape ne trimite într-o lume a aventurilor.
“Mereu dispus să se întoarcă pe firul memoriei, Octavian Paler evocă locuri, oameni și credințe care i-au influențat viață sau modul de a gîndi. La Bruxelles, are senzația permanentei înfruntări între trecut și prezent, încarnate în Contele de Egmont și Manneken Piș. La Atena, Parthenonul și zidul lui Temistocle îi prilejuiesc meditații despre frumos și utilitar. Amintirile de călătorie se împletesc cu episoade memorialistice, cu discursuri imaginare ale lui Nero, Socrate sau Giordano Bruno, cu descrieri ale operelor lui Leonardo, VelA¡zquez sau Rembrandt, într-un tablou plin de culoare și, adesea, de nostalgie.”

Din cuprins: Un joc serios • Amintiri dintr-o mahala • La Teba, mult dupa moartea sfinxului • Decadenta lui Don Juan • Surisul lui Voltaire • Un vis cu Pilat din Pont • Zodia racului • Violenta calmului

Cartea se poate cumpără și de pe site-ul http://www.polirom.ro iar pentru a întră în posesia acesteia se va plăti pe lângă prețul de cumpărare și taxa pentru serviciul de poștă.

Surse: www.polirom.ro, www.google.ro

Scris de Andrei CIOBANU

Editat de Cristina FLOROIU

Advertisements

Pândind la dragoste cu ochii deschiși

Este o carte care are de toate… sex, dragoste, droguri. Ca structură, este un roman de 244 de pagini, în format de buzuna, structurat pe trei capitole, fiecare dintre ele având patru părți. Matei, un ziarist în floarea vârstei (abia împlinise 30 de ani) își povestește cu lux de amănunte întâlnirile cu partenerele pe care le cunoștea pe Internet, pe diferite rețele de socializare. Își împărțea timpul între munca de la birou (avea o rubrică în care scria aproape zilnic) și search-ul constant de tipe noi, asemeni unui prădător. La început, Matei recunoaște că nu era capabil să aibă relații decât pe Internet. Gazeta pentru care scria primește o comandă din partea Patriarhiei, iar Matei este nevoit să petreacă cinci săptămâni cutreierând mănăstirile din nordul Moldovei, pentru a surprinde declarațiile călugărilor tineri care au un cuvânt de spus despre relația cu Dumnezeu. Dată fiind situația lui, îi este foarte greu să se adapteze la viața de sihăstrie, astfel că pierde mult timp conducând spre locurile unde are semnal de Internet pentru a afla știrile și pentru a-și citi zecile de mail-uri de la posibilele partenere de sex.

Matei nu este atent la tot ceea ce povestesc călugării, până când la mănăstirea S ultima din seria celor în care ziaristul trebuia să ajungă, îl găsește pe părintele Pimen, care se dovedește a fi un personaj intrigant, care-i dă bătăi de cap până ce reușește să-i smulgă acestuia o declarație mulțumitoare. Călugărul se dovedește a fi mai deștept decât se aștepta Matei, motiv pentru care discuția decurge într-un mod diferit decât cel cu care ne obișnuisem până acum.

Acțiunea din al doilea capitol se împletește cu cea din capitolul al treilea, eroul nostru povestindu-și perioadele copilăriei și adolescenței, când o întâlnise pe Alexandra și se îndrăgostise nebunește de ea. Din păcate, după câțiva ani în care el o iubește pe ascuns și ea nu-l consideră decât un amic, Matei îi mărturisește fetei sentimentele lui. Alexandra nu-i răspunde cu aceeași moneda și, dintr-o greșeală pe care Matei o face, fata cade de la etajul al șaselea și moare.

O alta perioadă pe care ne-o descrie este cea din timpul facultății, când se împrietenise cu Călin, un tip cu un an mai mare decât el și care îi devenise cel mai bun prieten (singurul, de altfel). Legătura dintre cei doi prieteni se destramă dupa 11 ani, din cauza unei fete, Agnes, cu care Călin se căsătorește și de care ascultă orbește. Matei nu este de acord cu această relație și încet-încet se desprinde de această prietenie, încercând să compenseze lipsa cu alcooluri și alte căutări frenetice de partenere de sex.

Spre finalul romanului, Matei termină de scris lucrarea comandată de Patriarhie, dar este anunțat de faptul că gazeta nu mai are nevoie de el și poate pleca în aceeași zi de acolo. Vestea îl dă peste cap, Matei încercând să spânzure. Încercarea lui eșuează, dar îl face să se trezească la realitate și să-și dea seama de cuvintele părintelui Pimen de la mănăstirea S. În mod surprinzător, după câteva săptămâni, primește un telefon de la liceul din localitatea natală, fiind anunțat că s-a eliberat un post de bibliotecar și este așteptat să-și înceapă serviciul cât mai curând. Acolo, o întâlnește pe Luiza, o profesoară de franceză și o pedagoagă excepțională. Relația lor durează șase luni, când el conștientizează că viața lui sexuală s-a schimbat în bine, că s-a vindecat și că, spre deosebire de vremurile de dinainte când era total împotriva căsătoriei și a legăturilor de durată, acum invidiază cuplurile cu “odrasle”, dorindu-și la rândul lui o familie.

Surse: http://ancavamanu.blogspot.ro/2011/03/pandind-la-dragoste-cu-ochii-inchisi.html

http://cinefillebookeeper.blogspot.ro/2011/08/pandind-la-dragoste-cu-ochii-inchisi.html

Scris de Francesca SACALOȘ

Editat de Cristina FLOROIU 

 

Portretul lui Dorian Gray

Portretul lui Dorian Gray, cu titlul original The picture of Dorian Grey, este un roman de ficțiune, scris de Oscar Wilde, în 1890 la Londra și publicat în același an.  Datorită controverselor pe care le-a stârnit apariția unei cărți de natură antiestetică, l-au făcut pe autor să revizuiască și să adauge o prefață în care precizează părerile negative ce vor fi emise la adresa romanului. Totuși, imaginea finală a scrierii, plus ideea originală a subiectului, a făcut ca în 2009 să apară și un film, sub același nume.
Personajul principal este Dorian Gray, în jurul căruia este construit conflictul major al romanului: promisiunea sufletului acestuia în schimbul tinereții veșnice și încercarea lui de a se împăca cu propria conștiință reflectată în portretul său. Acest conflict este susținut de tema principală a romanului și anume supremația tinereții și a frumuseții, într-o societate limitată la suprafața lucrurilor, care ridica la rang înalt aparențele.

Alături de Dorian Gray, tânărul impresionant de frumos, care cucerește inima tuturor, se mai remarcă în acest roman și alte personaje. Unul dintre ele este Lordul Henry Wotton, cel care îl atrage pe Dorian în capcana stilului său de viață hedonist; tot el este cel care îl convinge pe tânăr de efemeritatea frumuseții și a tinereții, conștientizare care îl determină să facă acel ,,pact” cu portretul său. Un alt personaj este pictorul Basil Hallward, cel care, vrăjit de frumusețea și inocența care se citește pe chipul lui Dorian, pictează faimosul portret. Din păcate, acesta sfârșește în mâinile operei sale de artă.

În ceea ce privește portretul, acesta ajunge să fie oglinda lui Dorian, în urma unui acces de furie, moment în care spune că și-ar vinde sufletul, numai ca portretul să îmbătrânească în locul lui. Astfel că atunci când se desparte cu cruzime de actrița Sibyl Vane care se sinucide, portretul său se schimbă pentru prima oară: ,,Ai fi putut spune că în jurul gurii exista o trăsătură care trada cruzime”. Schimbările portretului sunt notate pe parcursul a 18 ani, timp în care Dorian cel pictat devine un monstru, ca urmare a tuturor păcatelor adunate în sufletul lui Dorian cel real.

Sfârșitul romanului, care seamănă cu stilul gotic din povestirile de groază, îl prezintă pe Dorian Gray într-o postură cu totul neașteptată. Este surprinzător și chiar dacă neintenționat, moralizator. Încheie cu succes o carte frumoasă care reușește să ridice destule semne de întrebare reflectate pe chipurile celor care o citesc.

Surse: http://www.bookblog.ro/recenzie/portretul-lui-dorian-gray/

http://filmeonlinehd.biz/dorian-gray-portretul-lui-dorian-gray-2009-filme-online/

Scris de Francesca SACALOȘ

Editat de Cristina FLOROIU 

Recorduri din lumea cărţilor

Fie că este sub forma unei tăbliţe de argilă, a unui papirus, pergament sau în format electronic, cartea a avut întotdeauna un loc important în exprimarea gândirii şi în păstrarea oricărei cunoştinţe în rândul oamenilor. Aşa cum spunea Platon, mirarea este începutul înţelepciunii. Sper doar ca aceste cărţi, prezentate în continuare, să stârnească suficient de multă mirare.

Cea mai mare carte din lume are o înălţime de cinci metri şi cântăreşte aproape o tonă şi jumătate. Documentul gigantic prezintă viaţa profetului Mahomed şi a fost tipărit în Germania, apoi montat în Dubai. Cartea cea mai mică din lume este considerată lucrarea intitulată „Micul Tom din oraşul Gulie”, ce măsoară 0,07 mm pe 0,1 mm.

Cea mai veche carte din lume este papirusul Prisse, alcătuit în jurul anului 2000 î. Hr., fiind o copie a unui alt text, scris de către un funcţionar al unui faraon care trăise în jurul anului 2450 î. Hr. „The Task” este considerată a fi cea mai scumpă carte din lume, ajungând la uriaşa sumă de 153 de milioane de euro, deşi are doar 13 pagini. Lucrarea oferă răspunsul la peste 300 de întrebări fundamentale ale omenirii, cum ar fi: de unde venim, încotro ne îndreptăm, care este misiunea noastră pe care o putem încă realiza. Cartea a fost expusă ultima în anul 2009 la Dubai, iar la cererea autorului, aceasta nu va mai fi expusă niciodată.

„O sută de mii de miliarde de poeme” este o carte scrisă în anul 1961 de către Raymond Quenau şi cuprinde zece pagini, cu câte 14 versuri pe fiecare dintre ele. Curiozitatea sa constă în faptul că fiecare dintre pagini este tăiată în franjuri, conţinând un sonet. Acestea se pot citi combinând fragmentele, ajungându-se, în total, la o sută de mii de miliarde de poeme. Lectura integrală a variantelor ar cere atât de mult timp (după ultimele calcule, peste 300 de milioane de ani), încât cercetătorii consideră acest volum ca fiind cea mai lungă carte din lume.

Cel mai lung roman online – „Marienbad my love” este romanul lui Mark Leach, publicat pe internet în anul 1998, deşi Leach a început să-l scrie încă din 1980. În cele 17 milioane de cuvinte, romanul redă povestea unui ziarist devenit regizor de cinema, convins că după ce va filma o nouă versiune a clasicului francez din 1961, „Anul trecut, în Marienbad”, va veni sfârşitul lumii.

 Scris de Mihai PARFENI

Editat de Cristina FLOROIU

Îndrumător culinar al lui Horia Vîrlan

Ultima carte de bucate a lui HoriaVîrlan, intitulată “Bucatele noastre. Carte cu preparate mai mult sau mai puțin românești”, este una atât pentru începători, cât și pentru avansați.

Cartea conține rețete ale unor preparate care au fost culese de autor în călătoriile sale prin țară, altele preluate din caietele de bucate ale bunicii sale sau “furate” de la câte o gospodină iscusită. Toate, însă,  au fost testate de bucătar. Majoritatea preparatelor a suferit modificări în ceea ce privește componenta ingredientelor și a tehnicilor culinare.

Ingredientele și condimentele folosite în prepararea mâncărurilor sunt cele comune și pot fi găsite cu ușurință în orice supermarket sau magazin. Autorul dezvăluie faptul că intenția lui nu a fost aceea de a “împopoțona” mâncărurile cu ingrediente exotice, tocmai pentru ca rețetele să fie accesibile tuturor.

Îndrumătorul culinar este împărțit în patru capitole, fiecăruia revenindu-i câte un anotimp. Explicația acestei structurări este  oferită chiar de autor: “Bucătăria românească se bazează pe sezonalitate, neavând fructe și legume proaspete 12 luni pe an”.

În carte se regăsesc 365 de rețete, câte una pentru fiecare zi. În plus, în sprijinul celor care vor sa pregătească rețete inedite pentru anumite evenimente speciale, HoriaVîrlan a rezervat la sfârșitul fiecărui capitol o pagină ce conține meniuri complete specifice sezonului respectiv.

Scris de Oana ANGHELACHE

Editat de Cristina FLOROIU 

O nouă apariţie în colecţia “Jamie Oliver”

Jamie Oliver a revenit în România cu o nouă carte, “Jamie Oliver – Ministrul hranei sănătoase”, publicată la editura Curtea Veche. Volumul promite iniţierea în tainele artei culinare în doar 24 de ore.

Cartea se adresează în primul rând începătorilor, dar conţine şi reţete pentru cei mai “trecuţi” prin bucătărie. Volumul are la bază emisiunea cu acelaşi nume şi promovează, după cum ne-am obişnuit, întoarcerea la modul tradiţional de a găti.

Jamie Oliver îşi propune să fixeze bazele gătitului sănătos (“getting the basics right”) şi încearcă să atragă publicul în revoluţia lui culinară. În aceleaşi timp, cartea încurajează transmiterea mai departe a cunoştiinţelor acumulate (“pass-it-on” – concept promovat de bucătarul britanic în ultimii ani).

Formula grafică nu aduce nimic nou, fiind similară cu cea a celorlalte cărţi ale colecţiei “Jamie Oliver”. Respectând tiparul cu care cititorii s-au obişnuit deja, volumul debutează cu o lungă pledoarie în favoarea gătitului sănătos, urmată de o listă a ustensilelor necesare în orice bucătărie. Cartea este structurată pe 14 capitole, iar reţetele sunt însoţite de instrucţiuni şi fotografii sugestive.

În Marea Britanie cartea a stârnit, la apariţie, reacţii acide în presă, Jamie Oliver fiind acuzat că transformă problemele de alimentaţie într-un “scandal national”.

Surse: http://www.mediafax.ro/life-inedit/noua-carte-a-lui-jamie-oliver-jamie-ministrul-hranei-sanatoase-publicata-la-curtea-veche-9514996

http://www.curteaveche.ro/module-Pagesetter-viewpub-tid-2-pid-257.phtml

Scris de Raluca PETRARU

Editat de Cristina FLOROIU