Prietenul meu, cameleonul

Toata lumea își dorește un animal de companie, nu este chiar atât de ușor să ai unul. Animalul de companie trebuie iubit și protejat, unul dintre acesta ar putea fi și cameleonul. Acest animăluț de companie este foarte rar întâlnit, deoarece nu toata lumea deține așa ceva.

Cameleonul (șopârla exotică) și-a câștigat notorietatea datorită capacității sale de a-și schimba culoarea pielii, a devenit în ultimele decenii un animal de companie râvnit și extrem de îndrăgit. Deși achizitionarea unui cameleon este considerată încă o extravaganță, odată cu trecerea timpului aceste animăluțe au devenit din ce în ce mai populare în rândul deținătorilor de animale de companie. Există peste 100 de specii diferite de cameleoni, jumătate dintre acestea trăind cu predilecție în insula Madagascar (Africa). Restul trăiesc în Europa de Sud (sudul Spaniei, insula Creta), în Asia (India, Pakistan, Sri Lanka), în insulele Comores. Fosile ale acestor vietuitoare s-au descoperit atât în Africa, cât și Europa. Originea cameleonilor  este neclară. Răspandirea lor se pare că s-ar datora ruperii Gondwanei, continent care se afla în emisfera sudică a planetei, când s-au separat Africa, India și Madagascar, în timpul Jurasicului și Cretacicului.

Dacă dețineți un cameleon trebuie să respectați aceleași condiții de îngrijire ca și în cazul altor specii exotice. Este ideal să achiziționați un exemplar tână. Asigurați-vă că animăluțul s-a născut în captivitate întrucât acesta se va adapta mai ușor la noile condiții de viață. Înainte de achiziționarea unui cameleon dobândiți minime informații cu privire la îngrijirea și bolile mai frecvente ale acestuia. Este un animăluț care se adaptează foarte ușor la viața de apartament dacă are condiții similare celor naturale. Nu sunt recomandate persoanelor comode, fără timp liber, întrucât cameleonii necesită mult timp pentru îngrijire și multă afecțiune.

Cameleonul adult prezintă o lungime a corpului de circa 30 cm, iar datorită adaptării la viața arboricolă și la vânătoarea de insecte, corpul său este puternic comprimat, aplatizat lateral. Tot o consecință a stilului de viață sunt și picioarele zigodactile (singura specie de șopârle care prezintă aceasta caracteristică) cu degetele orientate două câte două în laturi opuse, formând un “clește” care-i permite agățarea și cățărarea pe ramurile arborilor. Limba are o dimensiune impresionantă, putând ajunge la o lungime de 2 ori mai mare decât cea a corpului, în situațiile în care hrana este situată la distanță. Mișcările ochilor sunt independente și realizează o rotație de până la 360 de grade, caracteristici ce îi oferă posibilitatea de a inspecta cu lejeritate mediul de viață.

Caracteristica care l-a făcut atât de celebru este schimbarea culorii în diferite varietăți: maro, verde, albastru, galben, roșu, negru și chiar alb. Această capacitate reprezintă un sistem de comunicare care exprimă diferite atitudini, precum și dorința de a se împerechea. Pielea își schimba culoarea ca reacție la lumină, temperatură sau în funcție de dispoziția animăluțului. Este falsă afirmația potrivit căreia cameleonul își schimbă culoarea pentru a se camufla. Sub pielea exterioară, transparentă se găsesc straturi de celule (cromatofori) în care se găsesc pigmenți roșii și galbeni. Sub aceste straturi, se află altele care reflectă lumina albastră și albă. Mai profund, se află un alt strat de celule care conțin melanină (pigment care se găsește și în celulele umane). Lumina sau căldura emise de razele solare, precum și reacțiile chimice din interiorul organismului determină dilatarea celulelor sau contractarea acestora. Cameleonul nestresat poate avea o nuanță verde a pielii, deoarece celulele cu pigment galben sunt ușor contractate permițând trecerea luminii albastre. În cazul unui cameleon stresat, culoarea pielii poate deveni galbenă, deoarece celulele cu pigment galben sunt dilatate la maxim, blocând astfel toată lumina albastră reflectată în straturile profunde.

Cum adăpostim cameleonul?

Cameleonul, în libertate, trăiește în copaci și arbuști, dar este capabil să alerge rapid dacă este nevoit. Ca spațiu de adăpostire, de cele mai multe ori, este preferat un acvariu de capacitate mare (minim 25 litri). Pentru o viață armonioasă și sănătoasă, obligatoriu, are nevoie de: – spațiul de locuit trebuie să fie îngrădit; – în acvariu trebuie introduse plante verzi, unele mai înalte (pentru cățărare) și altele mai joase; – pe podea se pune gazon artificial sau nisip; – ventilația este un factor important; – cameleonul are nevoie de temperatură constantă și o sursă de iluminare, astfel că la nivelul plafonului adapostului trebuie montată o lampă; lumina are rol și în termoreglarea organismului; – în interiorul adapostului se vor introduce vase speciale pentru apă și mâncare, care vor fi igienizate zilnic; – ideal este să montați un sistem de mișcare a apei, deoarece cameleonului nu-i place apa stătută; – adăpostul trebuie curățat săptămânal. Resturile alimentare se îndepărtează la sfârșitul fiecarei zile.

Hrănirea cameleonului

În mediul natural, cameleonii se hrănesc cu o largă varietate de nevertebrate, păsări mici, șopârle, insecte și oua ale altor viețuitoare. Este de preferat să se găsescă o soluție în vederea oferirii aceluiași tip de alimentație și în captivitate. Diversitatea alimentelor oferite este esențială. Dupa cum intuiți, există și diete speciale pentru cameleoni în petshop-uri, dar veți avea surpriza să constatați că sunt “un pic cam scumpe”. Ar fi ideal să-i oferiți posibilitatea de a-și petrece câteva ore pe săptămână în aer liber, timp în care poate vâna insecte în voie. Atenție la vegetația care ar putea fi tratată (stropită cu insecticide). Suplimentele de vitamine și minerale sunt absolut necesare pentru o dezvoltare armonioasă și o viață sănătoasă. Apa este un element esențial în viața cameleonului. O singură zi fără un aport necesar de apă poate produce o deshidratare severă.

Aspecte particulare (importante)

Cameleonii ating maturitatea în jurul vârstei de 9 luni. Sunt reptile ovovivipare, care se reproduc o dată la doi ani. Împerecherea are loc în luna ianuarie sau februarie, având loc 3-4 împerecheri pe zi. Depunerea ouălor se produce în luna martie într-o groapă pe care cameleonul și-o sapă singur. Clocirea durează în medie 10 luni.

Boli și afecțiuni curente

Cameleonii sunt destul de rezistenți, dar când se îmbolnăvesc, șansele de însănătoșire sunt de cele mai multe ori reduse. Ca și în cazul altor animale exotice crescute în captivitate, cameleonii sunt ușor stresabili, fapt ce poate antrena grave probleme de sănătate. Primele semne de suferință sunt reprezentate de apatie, letargie și diminuarea sau chiar lipsa apetitului. Dacă semnalați aceste simptome la cameleonul dumneavoastră, prezentați-vă din prima zi la medicul veterinar. În caz contrar, starea lui se poate agrava rapid, existând posibilitatea ca medicul să nu-l mai poata salva. Un alt simptom semnalat de catre proprietari este dificultatea în mers care poate fi consecința unor probleme nutriționale, a structurii osoase sau a temperaturii ambientale scăzute.

Cât poate trăi un cameleon? 

Șansa de supraviețuire a unui cameleon este de peste 10 ani.

Surse: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=animale+de+companie+cameleon

 Scris de Angela CONDREA

Editat de Cristina FLOROIU

Advertisements

Animalele de companie – remedii “naturiste”

ImageImpactul pozitiv pe care îl au animalele de companie asupra vieții stăpânilor este deja un fapt bine cunoscut. Ceea ce probabil nu mulți știu este că prezența micuților este legată de o serie de beneficii legate de sănătate. Și asta din mai multe puncte de vedere, atât la nivel fizic, cât și mental. 

Cercetătorii de la Universitatea Kitasato din Japonia au efectuat un studiu prin care au relevat că persoanele cu boli cardiace care au animal de companie se bucură de o îmbunătățire substanțială a suferinței, spre deosebire de cei pe care nu îi așteaptă un cățel sau o pisicuță acasă. Potrivit studiului prin care au fost analizate 200 de persoane care au purtat aparate de monitorizare a ritmului cardiac, inimile celor cu animale de companie la domiciliu reacționau mai bine în condiții de stres. Și asta nu e nimic pe lângă ce alte multe beneficii aduc cu ei la pachet animăluțele de companie.

Image Ajută cu durerea

Animalele de companie pot fi cel mai bun medicament pentru durerile stăpânilor, de la hipertensiune arterială, la migrene și artrită. Mai mult, un studiu al Universității Loyola demonstrează cum persoanele recent ieșite din operație pot recurge cu succes la terapia cu animale, în detrimentul administrării pastilelor.

Jos cu colesterolul!

Nivelul trigliceridelor și colesterolului scade considerabil la persoanele care au animale de companie.

Sus cu starea de spirit!

În cazul în care încă aveați îndoieli cu privire la „puterile” micuților, aflați că aceștia sunt incluși până și în terapiile soldaților care se luptă cu trecerea peste diverse șocuri, sau persoanele cu probleme de integrare socială sau cu tentative de suicid la activ.

Preîntâmpinând atacul cerebral

Cercetătorii susțin că posesia unei pisici scade cu 30% șansele de a avea un infarct și previne cu 40%  atacul cerebral. Iar în cazul în care tot se întâmplă, șansele de refacere sunt cu mult mai mari.

Imunitate crescută și alergii mai puține

Un alt studiu, realizat prin monitorizarea a mai multor copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, care aveau animale de companie, a arătat că puștii mergeau la școală cu 3 săptămâni mai mult pe an decât cei care nu aveau. Cu cât mai devreme sunt copiii crescuți cu animale de companie, cu atât mai mică este predispoziția la alergii. De asemenea, copiii care cresc înconjurați de animale au foarte mult de câștigat pe plan afectiv. Atașamentul față de micile comori îi ajută să se exprime mai bine, să socializeze și să devină mai responsabili. Mai mult, animalele de companie sunt des folosite în terapiile pentru bolnavii de autism și ADHD.

Surse: http://inpascani.ro/de-ce-este-bine-sa-ai-un-animal-de-companie/

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/oamenii-care-au-animale-companie-stau-mai-bine-cu-inimia-378929.html

Scris de Adriana TOMA

Editat de Cristina FLOROIU

Tu ce ți-ai alege?

Câinii și pisicile sunt cele mai comune animale întâlnite în casele oamenilor, iar diferența de personalitate dintre aceste animale de companie sunt decisive atunci când vine vorba de o eventuală alegere. Oamenii care nu dețin un animăluț nu observă atât de bine diferența, însă, din experiență, cei care cresc atât pisici cât și câini, știu că sunt animale total opuse când vine vorba de loialitatea față de stăpânii lor.
De exemplu, un fermier a murit recent pe câmp, în timp ce lucra, iar câinele său a stat lângă el timp de câteva zile, până a fost găsit. Câinele, care a petrecut fiecare zi alături de fermier și care era deobicei foarte prietenos, a devenit extrem de protector când polițiștii s-au apropiat de cadavru. Fermierul mai avea și o pisică, care a fost găsită mieunând lângă ușa din spate a casei fiindcă îi era foame.

Pisicile sunt animale independente cărora le pasă doar de două lucruri: mâncare și confort. De îndată ce o pisică este hrănită bine, tot ce o interesează este să fie mângâiată, să se joace, sau să stea relaxată într-un colț al casei. Stăpânul ar putea prea bine să nici nu existe, decât atunci când e nevoie de el pentru hrană. Pisicile îi văd pe stăpâni ca pe niște furnizori. Câinii sunt cu mult mai diferiți. De când au fost domesticiți cu mulți ani în urmă, au dezvoltat o trăsătură pe care niciun alt animal nu o posedă în așa măsură: loialitatea față de stăpânul lor.Câinii pot ajuta orbii să răspundă la telefon, la uşă şi să facă diverse comisioane. Câinii pot ajuta oamenii bolnavi să se simtă mai bine în spital. Persoanele în vârstă se bucură de compania unui câine pentru a duce o viaţă lungă, fericită. Nu doar câinii au nevoie de noi, ci şi noi avem nevoie de câini! Din acest motiv câinele este “cel mai bun prieten al omului”.

Așadar, loialitatea unui câine nu este doar un concept scormonit de iubitorii de animale, ci este o calitate importantă a acestor patrupede uimitoare. Probabil ai auzit și în orașul tău de câini care nu-și părăsesc stăpânii sau care își iubesc atât de mult prietenii umani, încât ajung să se sacrifice pentru aceștia.
Când o persoană este pusă să aleagă între un câine și o pisică, trăsăturile menționate mai sus ar trebui să fie factorii decisivi. Să fie un animal care ia fără să dea nimic în schimb, dar care necesită doar puțin timp de îngrijire, sau un animal care cere multă atenție, însă întoarce înzecit toată atenția primită?
Surse: http://www.animalutul.ro/animalutul-tv/cazuri-speciale/cei-mai-credinciosi-caini-hachiko-si-leao/1885/

http://download.intel.com/corporate/education/emea/rom/elem_sec/tools_resources/plans/TeachersPet/pets_student_newsletter.pdf

Scris de Andreea-Mădălina BIGHIU

Editat de Cristina FLOROIU

Chinchilla ca animal de companie

Chinchillele au devenit în ultima perioada animale de companie  destul de populare. Cu toate că pot fi achiziționate la prețuri rezonabile, chinchillele sunt animale care nu au nevoie de îngrijire pretențioasă.

Aceste animăluțe își au originea în Anzii Sud-Americani, iar dacă astăzi există mii de crescătorii de chinchilla în întreaga lume, la începutul secolului al XX-lea, datorită vânatului excesiv, această rasă era pe cale de dispariție.

Cine își dorește un animal de companie micuț, care nu necesită îngrijiri speciale, poate lua în vedere opțiunea de a cumpara un pui de chinchilla; este ideal să-l luați de la o vârstă cât mai fragedă (2-4 luni) pentru a se obișnui cu dumneavoastră.

Este un animal jucauș, extrem de agreabil, datorită ochilor mari, urechilor rotunde, blănii fine și strălucitoare și nu în ultimul rând datorită curiozității sale. Toate aceste calități fac din chinchilla un animal femecător, dorit ca animal de companie de foarte mulți iubitori de animale. Chinchillele sunt animale extrem de sociabile, devenind surprinzător de repede adevărați membri ai familiei.

Îngrijirea

Chinchillele sunt foarte ușor de întreținut, necesitând un minim de timp și investiție. Singura condiție cerută este rigurozitatea, pentru a avea un animal sănătos care să răspundă așteptărilor dumneavoastră. Se înțeleg foarte bine cu copiii iar în momentul în care dobândesc încredere în stăpân vor fi extrem de atașați de acesta. Puii sunt extrem de sociabili, de aceea este recomandat să luați un pui în loc de un animal adult, acesta din urmă se va adapta într-o perioadă mai lungă de timp cu noii stăpâni. De asemenea, dacă adoptați o chinchilla adultă care provine dintr-o crescătorie, adaptarea cu noul mediu îi va fi destul de dificilă, în crescătorii, în general, animaluțele fiind mult mai puțin obișnuite cu afecțiunea umană.

Hrana este formată din concentrate care le aduc aportul necesar de vitamine și minerale, iar săptămânal este bine să mănânce fân sau lucernă, care ajută la tocirea incisivilor – special pentru acest scop se găsesc în comerș și pietre speciale pentru rozătoare.

Pentru ca chinchillele să-și păstreze blana deasă și lucioasă este necesar să le asigurați condiții optime de “baie”, baia înseamnând o “bălăceală” în nisip, dar nu orice fel de nisip. Trebuie să procurați din magazinele de specialitate nisip comparabil cu zonele din care provine chinchila. “Baia” se face seara, odată cu hrănirea și curățarea cuștii, iar cantitatea de nisip necesară pentru o “baie” este infimă, variind între 2 și 5 grame.

Pentru a avea un animal sănătos este nevoie de o îngrijire atentă, iar cele mai importante regului sunt:

  •  asigurați-vă că hrana și fânul sunt proaspete;
  •  schimbați apa zilnic;
  •  curățați vasele de apă și hrană cât mai des;
  •  curățați cușca periodic;
  •  evitați schimbarea frecventă a mediului;
  •  evitați hrana bogată în grăsimi și ulei.

Sursa: http://casasigradina.ele.ro/Pet-zone/Chinchilla-animalul-de-companie-ideal_–a10970.html

Scris de Evelina LEVIȚCHI

Editat de Cristina FLOROIU