Cu capul în bocanci

Universul s-a supărat pe noi asemenea unui copil alintat, rămas fără jucăria preferată. ~nsă nu s-a dus singur într-un colț și nici nu a început să plîngă. Dar s-a supărat într-atît de tare încît a trimis fulgere și scîntei spre noi, iar cei care au fost atinși nu s-au mai regăsit. Copiii care construiau castele de nisip acum s-au îndreptat către dărîmarea clădirilor care ating norii, femeile au devenit un fel de bărbați, cu mai puțină grijă față de orice.

Astfel, în loc de scutece, schimbăm cămăși ude după nopți agitate în care nu dormim, ci moțăim un fel de somn din care uităm să ne mai trezim. Și cu ochi încețoșați ne urcăm în primul tren care duce spre serviciu, calculînd în grabă pașii pe care încă nu i-am ridicat din pămînt. Și toți încep cu să…, o să…, vrem să…

Din frică să nu greșim ceva, ridicăm preșul și aruncăm tot gunoiul acolo, sperînd că nu s-a născut nimeni care să aibă curajul să îl caute. Da, nu s-a ivit încă nimeni care să fie dornic de o curățenie generală, asemenea celei pe care o facem primăvara dorind să respirăm un alt aer. Poate mai curat, poate mai înmiresmat, important e să fie altul. ~nsă uneori uităm să ștergem geamurile, altădată ni se par oricum curate, chiar dacă cu greu distingem fețele celor care mișună pe străzi.

Poate că am putea încerca să îl împăcăm avînd în primul rînd grijă să ne curățăm cu mai mult atenție propriul geam, să construim din nou castele de nisip, și în loc să ne dorim o schimbare a lumii, mai întîi să ne reamintim cum se schimbă scutecele. Dacă ne dorim o lume mai ordonată, nu trebuie să uzăm aceiași oameni, ci să le dăm cale liberă celor care încă n-au încercat să vorbească.

Advertisements

Presentiment de iubire

Pentru că cifra șapte este simbolul dorinței de perfecțiune și îi definește pe cei care își doresc mai mult decît pot avea, cel de-al șaptelea album al trupei Deftones se pliază pe orice fel de stare a celui care ascultă. „Koi No Yokan” sau echivalentul în limba japoneză a conceptului „Premonition of love” este albumul care unește 11 melodii sub o singură idee. Aceea referitoare la sentimentul pe care îl ai atunci cînd întîlnești pentru prima dată pe cineva și nu știi care dintre voi se va îndrăgosti primul sau dacă se va întîmpla.

De aceea, tonul brutal se îmbină cu atmosfera pașnică din piese, creînd astfel loc interpretărilor și alegerilor. Nucleul melodiei „Gauze”„Stop wasting all your time/ ’Cause surprise  it’s you/ Who’ll face what you decide” (n.r. „Încetează să mai pierzi timpul/ Pentru că, surpriză! tu ești/ Cel care va înfrunta ceea ce decizi”) este un freamăt de instrumente care se lasă acoperit de vocea solistului. Tot cu un ton moralizator, însă cu chitările puțin mai potolite și cu o voce mai joasă curg minutele în melodia „Tempest” (Uragan). Versurile „Take out the stories/ They’ve put into you mind and brace” (n.r. „Elimina poveștile/ Pe care ți le-au inserat în minte și în brațe”) sînt rostite pe acorduri de baladă care te conving prin calmitate. Fiind și cel de-al doilea single de pe album, „Tempest” este melodia care a detronat hit-ul „Change (In the House of Flies)”, pe care fanii l-au cîntat ani la rînd.

Melodia care iese din tiparul cu care ne-a obișnuit trupa Deftones este „Rosemary”, o rupere de tonul răzvrătit și agresiv și un îndemn către o observație pasivă a fenomenelor din jur. „There’s no sound/ But the engine’s drone/ Our minds set free/ To roam” (n.r. „Aici nu e nici un sunet/ Decît bîzîitul motorului/ Mințile noastre sînt libere/ Să călătorească”). Instrumentele își dezvăluie revolta abia spre final cînd corzile lor par să vibreze la maximum. Energia pieselor se stinge odată cu apropierea de finalul albumului, „Goon Squad” fiind un joc de acorduri molcome, în contradicție cu mesajul versurilor. „I carve my name/ Across your towns” (n.r. „Îmi crestez numele/ Peste cetățile tale”).

Comparativ cu albumul precedent, „Diamond Eyes”, în „Koi No Yokan” băieții de la Deftones dau impresia că dintr-o joacă în care sînt implicate instrumente și versuri cu mesaje moralizatoare poate ieși o descriere a iubirii. O descriere a iubirii tipice care își consumă energia gradual asemenea intensității melodiilor care scade pînă la final.