Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător

Filmul porneşte de la ideea de bază a basmului Albă ca Zăpada, dar personajele principale evoluează şi au o mulţime de caracteristici noi.

Astfel, Regina cea Rea cucereşte regatul şi o aruncă pe Alba ca Zăpada în temniţă, de unde aceasta reuşeşte să evadeze de-abia la vârsta majoratului. Odată cu trecerea timpului, Alba ca Zăpada devine mai frumoasă, însă asta slăbeşte puterile Reginei şi o îmbătrâneşte. Pentru a-şi menţine frumuseţea veşnică, Regina cea Rea îl însărcinează pe Vânător s-o ucidă pe Alba ca Zăpada şi să-i aducă inima ei pentru a deveni nemuritoare.

O alegere foarte  ciudată a regizorului este Kristen Stewart în rolul principal, care nici nu excelează la capitolul actorie şi nici măcar din punct de vedere fizic, pentru a putea da viaţă protagonistei. Personajul ei este, spre deosebire de poveste unde are un caracter liniar, pus în două ipostaze distincte. Aceea de prinţesă neajutorată, apoi de războinică. De altfel, face eforturi pentru a ne convinge şi pentru a deveni credibilă, însă reuşeşte mai mult spre finalul filmului, adică în cea de-a doua postură. Kristen pare că face mai greu fată feminităţii, decât bătăliei. La polul opus, avem nu numai o înfăţişare pe măsură, dar şi o interpretare corectă a personajului negativ. Charlize Theron îmbracă haina întunericului, care i se potrivește foarte bine şi nu întâmpină probleme în a-şi expune personajul.

Vânătorul depăşeşte limita impusă personajului său în poveste şi devine un îndrumător pentru ea, înlocuindu-l pe clasicul prinţ. Cum spuneam anterior, fantasticul se îmbină cu realitatea sumbră şi filmul se rezumă preponderent la nuanţele întunecate, ce îi oferă alura unui basm gotic. Regizorul a bifat toate elementele poveştii (inclusiv pe cei 7 pitici), deşi a ales să le evidenţieze într-o altă ordine. Nici finalul nu se supune tiparului clasic, dar mă bucur că măcar nu strigă din răsputeri “and they lived happily ever after”. Asta chiar este de apreciat. Totuși, ce mi-a displăcut a fost faptul că acţiunea a fost prea mult extinsă pentru o poveste care poate fi comprimată în două ore fără a i se piarde din esenţă. Una peste alta, este un film pentru care merită să dai banii la cinema.

Sursa:  http://www.cinemagia.ro

Scris de Beatrice Alexandra MODIGA

Editat de Iulian BÎRZOI 

Advertisements

Asa a aparut Facebook-ul

      „The social network” este un film regizat de David Fincher, care a fost lansat pe 1 octombrie 2010 în Statele Unite. Scenariul a fost făcut de Aaron Sorkin şi rolurile principale aparţin lui Jesse Eisenberg ( Mark Zuckerberg), Andrew Garfield şi Justin Timberlake. Mark Zuckerberg este un om foarte intelgent si orgolios, având în vedere că prin anii 2001-2002 cand era un tânăr programator  a inventat primul său program, un player audio numit Synapse Media Player ce folosea inteligenţa artificială pentru a învăţa tabieturile muzicale ale utilizatorilor și după ce a publicat versiunea, a fost intens monotorizat de Microsoft și furnizorul de internet AOL pentru a-i cumpăra programul și a-l angaja la firma lor, însă Mark a refuzat și și-a continuat studiile la Universitatea Harvard.

Este uimitor cum a reușit să construiască o platformă ce valoarează 16 miliarde de dolari în prezent cu doar 85 de dolari pe lună. Totuși, el fiind considerat cel mai tânăr miliardar din lume, pentru ca el, inițial a gândit Facebook-ul ca o bază de date limitată la campusul Harvard, unde colegii săi să se poată „căuta” după nume şi fotografii, dar cu ajutorul prietenilor săi a reușit să răspândească o nouă idee și să construiască o rețea de socializare care azi se numește Facebook (m-a surprins această afirmație, chiar dacă nu s-a întâmplat în totalitate așa).

În anul 2004,  Mark Zuckerberg, student în anul II la Harvard, a avut ideea de a crea un site web pentru a atrage atenţia colegilor săi, după ce prietena lui s-a despărţit de el. Fiind talentat la informatică, a fost capabil de a extrage nume şi fotografii de la studenţi din bazele de date ale reţelei Harvard.
În timpul tumultului creaţiei se stârnesc şi conflicte pasionate – în legătură cu modul cum s-a născut ideea, paternitatea ei, cine merită recunoaşterea pentru acest proiect care promitea să devină una dintre cele mai mari invenţii ale secolului –conflicte care îi vor dezbina pe băieţii geniali, care vor ajunge în faţa justiţiei. Folosind un algoritm, oferit de cel mai bun prieten Edward Saverin, Mark a creat o pagină numită FaceMash, unde colegii săi pot alege fata cea mai drăguţă de la colegiu. Pentru asta, el a fost pedepsit cu 6 luni de suspensare academică pentru că a oprit traficul reţelei Harvard. El îşi botează creaţia cu numele de Facemash, dar site-ul se virusează imediat, ducând la prăbuşirea întregului sistem informatic de la Harvard şi generând un scandal imens cauzat de faptul că site-ul era profund misogin. Mai mult, creând Facemash, Mark, a încălcat intenţionat securitatea sistemului, drepturile de autor şi dreptul la confidenţialitatea informaţiilor.  Totuşi, acesta a fost momentul naşterii structurii de bază a Facebook. La scurt timp, Mark lansează thefacebook.com, care se va întinde molipsitor la Harvard, de la un calculator la altul, şi apoi prin intermediul Ivy League, până în Silicon Valley, după care  cuprinde cu rapiditate întreaga lume.

Cu toate acestea, popularitatea FaceMash a atras atenţia gemenilor canotori Cameron şi Tyler Winklevoss şi partenerului lor de afaceri Divya Narendra, care i-au cerut ajutorul lui Mark de a duce la bun sfârşit ideea creării unui nou site: Harvard Connection.

Mark a avut ideea lansării unui instrument de reţea socială online, care permitea oamenilor să împărtăşească anumite informaţii fără să fie invadată intimitatea lor, numit „TheFacebook”. Site-ul a devenit popular mai ales în rândul studenţilor de la Harvard. Deşi nu a existat niciun acord, Sean Parker a sugerat ca site-ul „TheFacebook” să se numească, mai simplu, „Facebook”. Mark şi Edward s-au înfuriat când au văzut că toate deciziile, cu privire la Facebook, erau luate de Sean Parker.

La petrecerea pentru sărbătorirea a un milion de membrii Facebook, Sean şi mai mulţi colegi au fost arestaţi pentru posesie de cocaină. Filmul se încheie cu o scenă ciudată: Mark îi trimite o cerere de prietenie fostei sale iubite, Erica, şi asteaptă să i se răspunda, dând refresh paginii de nenumărate ori.
„The social network” este un film de succes, motiv pentru care a primit nenumărate premii.

Sursa: http://www.cinemagia.ro/filme/the-social-network-486299/

Scris de  Beatrice MODIGA

Editat de Iulian BÎRZOI