“Weather Systems”, un album pentru inimi

“This is basically a brilliantly executed experimental pop record, and there’s very little justification in calling it metal, post-metal, or even progressive rock. If I had to compartmentalize this album into a genre, I’d say it’s a strange and often melancholic blend of progressive atmospheric pop.”

http://www.metalreview.com 

Pe parcursul celor 22 de ani de la înfiinţare, Anathema a fost mereu criticată de fanii săi. Printre răutăţile spuse se numărau cele că avea un sound prea moale, prea melancolic, ori prea mult metal. Următorul album, însă, nu era deloc metal, oricum, destul de Radiohead, prea pop şi în niciun caz progresiv. Începând cu zorii anilor ’90, formaţia din Liverpool a lansat 9 LP-lui, 3 EP-uri, 2 demo-uri, 4 compilaţii şi 9 albume. Cel de faţă, „Weather Systems”, a apărut pe 16 aprilie 2012, la numai doi ani de la revelaţia “We’re Here Because We’re Here” (WHBWH).

Deşi cei cinci membri ai trupei (Vincent Cavanagh – Lead vocals, rhythm guitar, acoustic guitar; Daniel Cavanagh – Lead guitar, vocals, keyboards; Jamie Cavanagh – Bass; John Douglas – Drums; Lee Douglas – Vocals) se consideră aparţinând curentului Rock/ Experimental/ Atmospheric, ultimul album al Anathemei este cât se poate de „cuminte”. Dacă te aştepţi să dai din plete pe muzica lor, ar fi bine să iei în considerare faptul că solistul Daniel Cavanagh spunea înainte de înregistrări că va fi un album pentru inimi: “Muzica este scrisă pentru a mişca profund ascultătorul, ea îl va înălţa sau îl va coborî până la cele mai reci adâncimi ale sufletului. Aceste melodii îl vor transporta pe ascultător mai aproape de inima vieţii, ca să spun aşa, de inima lor înşişi.” Şi s-a ţinut de cuvânt. „Weather Systems” este încărcat de polaritate, în el sunt jocurile opuşilor, ale luminii şi întunericului, ale naşterii şi morţii, ale fricii şi dragostei. De asemenea, sunt continuate teme de pe WHBWH, trecându-se de la melancolie şi deprimare, la acceptare şi optimism.

Copyright Anathema

Copyright Anathema

Albumul are o coeziune extraordinară, nu poţi alege să asculţi ceva şi să laşi altceva deoparte. Piesele sunt interconectate, sunt ca un trup pe care nu-l poţi iubi dacă nu-i ştii şi mintea, şi inima, şi tălpile gata de fugă. La fel cum o spune şi titlul, în „Weather Systems” natura este un loc al sentimentelor, ea cuprinde spaţiul speranţei, al sorţii, al iubirii, sau pe cel al îngheţului sufletesc dat de lipsa celuilalt. Startul energic din “Untouchable Part 1” este o combinaţie perfectă între linia melodică de pe WHBWH şi atmosfera din “Judgement”. Deşi ar fi putut fi 2 în 1,  cea de a doua parte a “Untouchable Part 1”, “Untouchable Part 2”, este legată de motivul renunţării la iubire: “I had to let you go/To the setting sun/I had to let you go/And find a way back home”. Sound-ul lent, chiar depresiv, este obţinut prin folosirea mixului dintre pian şi chitara acustică, plus canto curat.

Numai forţa cuvintelor şi a zâmbetului o mai pot ajuta, implicit pe eul creator, să scape inima de la îngheţ

 

Tot mixul, de această dată a pianului minimalist cu chitara, este cel care crează atmosfera tensionată din “The Gathering of the Clouds”. Norii acustici se adună şi fac implozie de la atât de multă energie dezlănţuită de lipsa fricii şi a iubirii. În cele din urmă, optimismul ia locul disperării dinainte, iar artistul lasă iubirea să-i dezvăluie sentimentele. “Song Lightning” uimeşte prin distorusul de chitară electrică şi vocea solistei Lee Douglas, ce sparge melodia ca un fulger pe cerul întunecat al Marii Britanii. Doza de optimism rămâne aceeaşi, iar eul îşi găseşte locul în această lume, ce aşteaptă să fie cunoscută: “Your world is everything you ever dreamed of/ If only you can open up your mind and see”.

Nevoia de recunoaştere a dragostei şi a păstrării ei pentru toată viaţa îl deprimă pe artist, de aici şi starea de dezolare din “Sunlight”.  Frica, cele mai mari temeri ale omului, sunt expoatate în “The storm before the calm”. Nebunescul situaţiei, coborârea în străfundurile cele mai negre ale sufletului şi răceala naturii, care îngheaţă tot, transformă piesa într-o luptă cu sinele. Iubirea este cea care macină tot pe dinăuntru şi cea care duce un război neîncetat cu mintea, cu creierul. Numai forţa cuvintelor şi a zâmbetului o mai pot ajuta, implicit pe eul creator, să scape inima de la îngheţ. Deşi pare desuet, chiar din titlu, “The end of the beginning” se apropie de simbolism prin ritmul decadent al chitarei, prin lipsa sentimentelor şi neputinţa artistului de a se salva. Tăcerea şi imaginile puternice stârnite de versuri ca: “But the dark summer dawns of my memory/ Are lost in a place that can never be” îi poartă pe fanii trupei Anathema într-un loc plin de nelinişte şi tensiune.

Copyright Anathema

Copyright Anathema

Copilul pierdut trebuie salvat! Formele negre de sub gheaţă îl trag sub valurile unui vis din copilărie, în care mintea i se îneacă şi singura salvare este mâna celui care ajunge până în adâncuri. În “Lost child” pianul îşi joacă rolul creând o atmosferă melancolică, introspectivă şi tristă, care seamănă cu cea de la Radiohead. “Lanscapes internal” şi experienţa povestită a morţii face ca această piesă să fie destul de light în ceea ce priveşte puterea muzicii, chiar dacă tonul dat de chitară şi tobe amplifică obsesia morţii şi persistenţa ei. Cuvântul-narativ plasat simetric, la începutul şi sfârşitul melodiei nu înzestrează prea mult, nu oferă un final apoteotic. Albumul terminându-se destul de flasc.

Albumul „Weather Systems” nu egalează performanţa “We’re Here Because We’re Here”, fanii Anathemei pot acuza, din nou, lipsa de metal şi convenţionalul. Însă, compoziţiile simple îmbrăcate într-un sound exceptional calitativ, creat printr-o atmosferă copleşitoare, se încadrează în standardele rock-ului progresiv. Chiar dacă finalul este mai puţin triumfal, piese ca “Untouchable Part 1”, “Sunlight”, “The storm before the calm” şi “Lost child” vor rămâne în playlist-ul iPod-urilor încă ceva vreme, oricum, abia la a cincea ascultare a albumului îi descoperi fineţea.

Surse: http://www.songlyrics.com/anathema/weather-systems

http://www.anathema.ws/index.cfm

http://www.metalunderground.com/reviews/details.cfm?releaseid=6813

http://www.metalreview.com/reviews/6636/anathema-weather-systems

Scris de Elena BEJINARIU

Editat de Cristina FLOROIU 

Advertisements

Interviu cu Lămâile Sofisticate

Trupă de indie/alternative, Sophisticated Lemons au cântat pentru prima oară în formula Radu Osaciuc – voce și chitară, Andrei Drăgușanu – chitară și voce, Alex Marinescu – chitară bass și Andrei Popa la tobe, în 2008. Influențați de trupe ca Arctic Monkeys și The Strokes cei patru băieți și-au lansat în urmă cu două săptămâni cel mai recent single: ”Strange and Surprising”, melodie ce ocupă deja locul trei, după prima săptămână de vot, în topul de la Radio Guerrilla. ”Lămâile Sofisticate” au cântat pe aceeași scenă cu formații ca Luna Amară, Alternosfera, Kumm, Toulouse Lautrec și The Amsterdams. Pentru cei care vor să-i asculte live, Sophisticated Lemons vor concerta împreună Blue Nipple Boy, vineri, 8 iunie 2012, de la ora 21:00 în pub-ul Tête-à-Tête din Bucureşti.

 

 Ce trupe românești nu vă plac?

Andrei Drăgușanu: Blaxy Girls.

Radu Osasciuc: Iris.

Alex Marinescu: Nu ascult formații românești.

Andrei Popa: Mie îmi place Gavin Harrison.

Radu Osasciuc: Mie nu-mi plac, în general, cover band-urile, care într-un concert, de 15 piese, au doar două piese de ale lor. Noi când am început, am avut vreo patru coveruri și restul vreo șapte-opt piese ale noastre, am vrut să ne promovăm produsul nostru. Ne place The Amsterdams, sunt colegi de sală cu noi. Sunt niște băieți extraordinari și cântă foarte bine.

 

Cât de bine vă împăcați cu ”inspirația”?

Radu Osasciuc: La melodii versurile ne vin, așa, pur si simplu. Spre exemplu, sunt unele piese care ies din niște acorduri cu care vin eu sau Andrei și pe urmă dezvoltăm. Sau se întâmplă să fim în sala de repetiții, să ne jucăm și să iasă o piesă. Cam așa se petrec lucrurile la toate piesele, oricum, toți contribuim, nu vine unul cu toată creația și spune ”asta e!”. Trebuie să se simtă fiecare bine atunci când le cântăm, să spună că asta e partea lui de muzică, că este și munca lui acolo.

 

Încă nu aveți nici un album? Când o să se bucure fanii Sophisticated Lemons de el?

Radu Osasciuc: Mai este până la primul, noi vrem să scoatem un album meseriaș, nu vrem să scoatem unul numai de dragul de a fi pe piață. Când vom fi în punctul acela în care să spunem că avem materialul pentru album, atunci da. Acum scopul nostru este să cântăm cât mai mult, să compunem piese, care vor ajunge, sau nu, pe albumul nostru viitor. Însă, o să tot facem piese pe care să le dăm la radio, sau o să le punem pe net, la download, să le ia oricine vrea. Melodiile și adresa noastră de contact se găsesc pe site-ul www.sophisticatedlemons.ro.

 

”Nu vine nimeni pentru bani, ci din plăcere, ca să le cânte oamenilor”

 

Ce lucruri neplăcute și/sau comice vi s-au întâmplat în concerte?

Radu Osaciuc: Lucruri nașpa, nu știu, Alex își ia constant chitare în cap de la mine, asta pentru că stă în stânga mea și când se duce mai în spate nu îl văd.

Alex Marinescu: Se mai întoarce o dată, și pac, mă mai trosnește.

Radu Osaciuc: Oricum, cel mai mult ne impresionează reacția publicului. De exemplu, vezi că oamenii îți știu versurile la unele piese care nici măcar nu sunt înregistrate. Totuși a fost ceva comic, la un concert în Control nu-l găseam pe Alex. Toți eram pe scenă, trebuia să dăm drumul la concert și el nu era nicăieri de 20 de minute și nici la telefon nu avea semnal. De fapt era la baie…

Copyright Sophisticated Lemons

Copyright Sophisticated Lemons

Aveți de gând să faceți numai muzică, sau o să aveți și un serviciu cu care să vă plătiți taxele și impozitele?

Radu Osasciuc: Din concerte scoatem bani, dar nu la un nivel foarte ridicat. Da, ne mai luăm coarde și  ne plătim sala de repetiții. Dar, nu facem asta pentru bani, nu mergem la un concert ca să primim bani. Ar fi frumos să faci ce-ți place și trăiești din asta, dar nu se prea poate. Lumea ar trebui să susțină proiectele astea, pentru că sunt foarte faine și sunt oameni care le fac din pasiune. Nu vine nimeni pentru bani, ci din plăcere, ca să le cânte oamenilor. Dacă ies și bani e bine, dacă nu, continuăm să cântăm din plăcere!

 

În ce ați investit primi bani câștigați de pe urma unui concert?

Radu Osasciuc: Mi-am cumpărat eu un tuner de chitară. În Mojo, parcă, a fost un concert din care am scos bani.  Ne întrebam ce să facem cu ei, oricum erau puțini bani cam un milion și ceva (n.r. lei vechi), și am fost cu toții de acord că trebuie să-mi cumpăr un tuner. Pentru că chitara mea era paraf, nu era bună deloc, se dezacorda constant, și trebuia să am ceva cu care să o acordez. Asta a fost prima investiție.

 

Unde puteți fi ascultați sau văzuți?

Radu Osasciuc: Piesele noaste sunt în playlistul de la Radio Guerrilla, am fost și la ”Tonomatul de pe 2” pe TVR 2. Am mai fost la City Fm unde aveam o piesă în top și una în playlist, și mai sunt radiouri pe Internet care ne difuzează muzica.  Suntem și pe Facebook , Twitter, Myspace, Vimeo și mai ales Youtube.  Oricum, scopul nostru este să ieșim din țară la un moment dat.


Scris de Elena BEJINARIU

Editat de Cristina FLOROIU