Muzică fără muzicanţi

O tânără talentată va rata un concurs muzical internaţional, care ar fi putut să îi aducă bani şi faimă. Din cauza situaţiei financiare a părinţilor, ieşeanca Mădălina Lefter nu va putea cânta la Hollywood. Adolescenta, elevă în clasa a VIII a la Colegiul “C. Negruzzi”, nu are bani să ajungă până acolo. Tânăra a fost selectată să participe la un concurs ce se va desfăşura la Hollywood între 6 şi 15 iulie.Fata a cântat în duet şi cu faimoasa Beyonce.Image

Deşi a câştigat foarte multe premii în Italia, Cipru, Belarus sau Bulgaria, fata nu este susţinută financiar de cei de la Primărie, citează Ziarul de Iași (www.ziaruldeiasi.ro). Ca de fiecare dată, cei talenţi nu primesc niciun sprijin şi sunt nevoiţi să se descurce singuri. Părinţii acesteia nu au cum să o ajute, având foarte multe datorii. Ce trebuie făcut pentru ca România să îşi susţină valorile şi să le ofere oportunităţi de dezvoltare

ImageCazul Mădălinei este unul din sute altele. În muzică, cei talentaţi nu primesc suport şi, din lipsa banilor, renunţă să îşi mai dorească o carieră. Participarea la un astfel de concurs ar fi însemnat pentru tânără o şansă uriaşă, care îi putea deschide drumul către un viitor. Pasiunea sa rămâne astfel doar o pasiune, care nu se va concretiza niciodată.

Surse:  http://www.ziaruldeiasi.ro/local/talentata-madalina-lefter-rateaza-un-important-concurs-muzical-din-cauza-banilor~ni8ji6

http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/ieseanca-madalina-lefter-va-cinta-in-duet-cu-beyonce~ni6ket

                                                       Scris de Răzvan PĂDURARU

Editat de Cristina FLOROIU 

Advertisements

Interviu cu dirijorul Ansamblului “Privighetorile Zeletinului”

Dirijorul Nicolae Popa,  născut în județul Bacău, comuna Podu Turcului, și-a dedicat întreaga viață muzicii folclorice. În anul 1975 a înființat Ansamblul  “Privighetorile Zeletinului” cu care a reușit să câștige numeroase premii naționale și internaționale. Nicolae Popa a activat câțiva ani și ca profesor de muzică, dar meseria sa a fost întotdeauna cea de dirijor. “Fac ceea ce îmi place și îi ajut în acest fel pe tinerii care nu au posibilități. Le deschid un drum luminos înainte”, povestește dirijorul Popa, privind emoționat la copiii de pe scenă. În cei peste 30 de ani de existență, peste 300 de copii au fost membri ai ansamblului.

De când sunteți pasionat de muzică?

N.P: Muzica a facut mereu parte din viața mea. De mic cântam în cor la biserică și simțeam că prin cântec mă apropii de Dumnezeu. Am început să mă gândesc serios la muzică abia după ce am devenit adolescent și am fost membru într-o fanfară de lăutari. Cântam la nunți, la petreceri și la botezuri. Mai apoi, i-am întâlnit pe acești copii și mi-am dat seama că merită sa îi ajut și pe ei să își îndeplinească un vis și să învețe să cânte la instrumente muzicale.Image

De unde faceți rost de instrumente? Aveți sponsori care vă ajută?

N.P: O bună perioadă de timp am cumpărat vioarele și mandolinele din banii mei. Nu puteam să le cer elevilor bani, deoarece părinții lor au o situație materială proastă și nu ar fi avut cum să mă ajute. Le împrumutăm instrumentele mele, dar când numărul copiilor a crescut, ne-am văzut lipsiți de speranță. Am avut noroc cu  Mirela și Dorinel Umbrărescu care ne-au oferit bani și ne-a susținut financiar și în activitățile pe care le aveam: concerte și concursuri naționale.

“Ansamblul ‘Privighetorile Zeletinului’ este o familie unită”

V-ați dedicat toată viața ansamblului folcloric. Acesta este motivul pentru care nu v-ați întemeiat o familie?

N.P: Așa este, toata viața mea se învârte în jurul copiilor din ansamblu. Dar nu sunt singur, ansamblul “Privighetorile Zeletinului” este o familie unită, iar copiii sunt rudele, fratele, sora, tatăl și mama mea.

Știu că ați întâmpinat numeroase probleme în încercarea de a le asigura membrilor ansamblului un loc unde să repete. Care au fost acestea?

N.P: Noi repetam în căminul cultural din comună. Ni s-a spus într-o zi să plecăm, pentru că încăperea va fi transformată într-o discotecă. Locul în care muzica populară și vocile acestor îngeri au răsunat mereu trebuia să devină un loc al pierzaniei. Și am plecat, ce era să facem? Nu puteam întrerupe repetițiile. Aveam concerte și concursuri la care trebuia să participăm . Aproape jumătate de an am repetat pe stradă, în jurul unei bănci. Nu puteam să îi duc la mine acasă, deoarece apartamentul este foarte mic, iar numărul copiilor depășise deja cifra zece. În cele din urmă, la insistențele părinților, am primit din nou căminul cultural în care ne desfășurăm activitatea și astăzi.

Enumerați câteva dintre premiile cîștigate de Ansamblul Folcloric “Privighetorile Zeletinului”.

N.P: Festivalul interjudețean Târgu Jiu: premiul II de 2 ori, 1983: premiul I pe județ, premiul III pe țară și titlul de Laureat. Medalia de bronz, 1985: premiul I pe județ, premiul III pe țară și titlul de Laureat. Medalia de bronz, 1987: premiul I pe județ, premiul III pe țară și titlul de Laureat. Medalia de bronz, 1989: premiul I pe județ, premiul III pe țară și titlul de Laureat. Medalia de bronz… Mai sunt foarte multe și nu mi-ar fi suficientă o singură zi să le enumăr pe toate.

Surse: http://www.zeletinul.ro/

http://www.desteptarea.ro/e2809eprivighetorile-iinalta-cantecul-la-nivel-divin.html

 http://www.zeletinul.ro/fotografii.html

Scris de Răzvan PĂDURARU

Editat de Cristina FLOROIU