Clapele unui destin sensibil

Pianistul (The Pianist) este un film biografic ce ilustrează drama celui de-al Doilea Război Mondial. Întreaga poveste este bazată pe memoriile pianistului Wladyslaw Szpillmann, rol interpretat de Adrien Brody, care încearcă să supraviețuiască în timpul ocupației germane. Originea lui evreiască îl face să fugă de deportare, astfel încât clapele pianului încetează a se mai auzi pentru o perioadă de timp.

Capodopera lui Roman Polanski, “Pianistul”, a apărut în 2002 și a fost de-a lungul timpului premiată cu 3 Oscaruri și Palme d`Or la Cannes. Filmul prezintă situația unui artist ce reușește să supraviețuiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe de-o parte datorită norocului și pe de altă  datorită sensibilității lui. Acțiunea se petrece în Polonia și este prezentată în două părți: prima este ocupația germană și cea de-a doua intrarea trupelor sovietice, ambele prezentate de Polanski cu o mare măiestrie. Întreaga dramă se întinde pe o perioadă de 4 ani. Situațiile de tensiune dintre naziști și evrei  sunt redate prin trecerea oarecum bruscă de la o seară la alta. Ca de exemplu, secvența  în care bărânul în scaun cu roțile este aruncat pe fereastră este succedată de atmosfera liniștită din restaurantul în care Szpilman cânta la pian ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De fapt, întregul film este o înșiruire de evenimente șocante caracterizate prin realismul și absurditatea lor exacerbată. Relațiile dintre oameni sunt încordate între evrei și polonezi, polonezi și naziști, naziști și evrei și chiar între evrei și evrei, relație evidențiată când un evreu cerșetor smulge din brațele unei femei evreice un bol cu orez, pe care îl scapă pe jos, iar disperarea îl face pe cel dintâi să adune pilaful și să-l mănânce de pe asfalt.

Filmul conține o multitudine de astfel de secvențe tragi-comice, produse a două mari conflicte – conflictul mondial (războiul) și conflictul dintre violența însăși și emotivitatea artistului reliefată absolut superb spre finalul filmului. Szpilman flămând (cutia de conservă este singurul lucru de care se mai poate agăța și care îl animă), fără eleganță, amărât, murdar, la cererea căpitanului nazist, readuce la “viață” pianul mut și prăfuit prin simpla atingere a clapelor cu degetele degerate. Polanski insistă pe această scenă vrând să evidențieze sensibilitatea și spiritul adevăratului artist. Scena are o forță incredibilă, Szpilman se eliberează pe sine de suferința pribegiei și foametei transformând acel decor deplorabil și acea situație dramatică în magie veritabilă. Nu numai mișcarea naturală și grațioasă a degetelor lui ne mișcă, ci și chipul lui, un chip trist eliberat de povara dramei războiului și încercărilor lui. Jocul magistral al lui Adrien Brody confirmă acest lucru.

Pe lângă regizor, scenaristul Ronald Harwood reușește să transmită o atmosferă agitată, de puține ori comică, tragică, realistă, încordată. Agitația familiei Szpilman este redată chiar de la început când soțul își întreabă soția dacă să ia un anumit tablou sau nu, iar ea răspunde ”Take it ! Don`t take it! Take what you like!”.

Există și un personaj ironic al filmului, de fapt fiecare avea câte o mică doză de ironie în replici, fratele lui Vladislav, care face glume sadice, este un om onorabil și virtuos. Toate personajele sunt perfect conturate și definite cu replici  exacte.

Producția este compusă dintr-o multitudine de detalii ce contribuie la starea de încordare a privitorului care trăiește și simte odată cu personajele.

Trecerea de la prima jumătate a filmului la cea de-a doua se face cu măiestrie prin tăierea unei caramele care înseamnă de fapt destrămarea familiei.

În cea de-a doua parte, Szpilman trece prin experiențe traumatizante, mutându-se de ici colo, stând ascuns, îmbolnăvindu-se și într-un final disperând de foame. Norocul nu este singurul care îl ajută, prietenii polonezi riscă pentru ca el să aibă unde dormi. Este ajutat constant, chiar și de persoana cu care ar fi trăit o frumoasă poveste de dragoste dacă evenimentele nu i-ar fi împedicat. Într-un final rămâne cu adevărat singur când trece de zidurile din interiorul cărora evreii au șocat opunând rezistență. Imaginea e deplorabilă, îți răscolește sufletul, totul este distrus și părăsit. Însă norocul îl salvează din nou prin apariția nazistului care îl ajută și despre care la sfârșitul filmului aflăm că a murit într-un lagăr rusesc accentuând încă o dată tragismul acestei perioade istorice și realismul filmului. Szpilman supraviețuiește cu marmelada pe care o mănâncă cu pofta și bucuria unui copil mic. Spre sfârșit, când trupele sovietice pătrund în Varșovia, căpitanul neamț își ia rămas bun și-i dă haina lui care îl putea costa viața, deoarece atunci când sosește armata este confundat cu un german și se trage în el. Șocat, încearcă să explice că este polonez, rușii se conving de acest adevăr și secvența se termină într-o notă comică, când sovieticii întreabă “Why this fucking coat?” și Szpilman răspunde: „I`m cold”. Filmul se finalizează optimist, Szpilman revenind la vechea lui meserie, cea de pianist.

Acest film de artă este o capodoperă măreață și un omagiu adus sensibilității indestructibile a omului, de aceea poate fi o recomandare pentru cei care stiu ce înseamnă un film bun, un film de colecție.

Sursa: www.cinemagia.ro

                                                                                                                            Scris de Andreea DUMITRU

Editat de Iulian BÎRZOI  

Advertisements

Orice s-ar întâmpla mâine, am avut astăzi…

David Nicholls aduce prin cartea sa o poveste excepțională în industria cinematografică, poveste regizată de Lone Scherfig. One day a apărut în 2011 și este o dramă în care prietenia și iubirea își fac loc între două caractere diferite jucate magistral de Anne Hathaway și Jim Sturgess. Totodată, povestea prezintă și condiția socială a doi tineri care se schimbă până la finalul filmului din cauza scopurilor diferite pe care tinerii le au după absolvire.

Ziua de 15 iulie urmărește povestea a doi tineri de douăzeci de ani ce trec un prag al vieții. În ziua absolvirii, Emma și Dexter ajung în același pat, însă decid să rămână prieteni pe viață. O poveste ce pune față în față condiții sociale diferite. Ea cu o stare precară, muncește într-un restaurant și luptă să ajungă scriitoare. El, un playboy, își dorește faimă prin apariția pe micile ecrane. Viața îi desparte, dar îi ține aproape totuși prin ziua de 15 iulie, zi în care aceștia se văd și care este imortalizată în film.

Prietenia lor trece peste distanță și peste orice obstacol, până când Dexter intră în patima viciilor (droguri, alcool, orgii sexuale) și la o revedere cu Emma, aceasta hotărăște să se despartă: Nu mai ești cine erai odată… Te iubesc, Dexter. Atât de mult. Doar că nu te mai plac. Întîlnirile lor se încheie în această replică, însă soarta îi aduce din nou împreună la nunta unei cunoștințe comune, unde Dexter e însoțit de viitoarea lui soție care îi va oferi ceea ce avea să devină singurul lui liant în viață, mai târziu, și anume o fetiță. Filmul ne prezintă în continuare eșecul relației dintre Dexter și Sylvie, dar și schimbarea omului râvnit într-un tată ce încearcă să fie mai responsabil și dedicat familiei sale. Prăbușirea căsniciei lui Dexter l-a readus la Emma, care devenise o scriitoare de succes.

Cei doi își acceptă conștient iubirea ce și-o poartă dincolo de prietenie și își acordă o șansă: Credeam că am scăpat de tine. Dacă o să dai cu noroi în mine, Dexter… Îndrumă- mă sau lasă-mă în pace sau trădează-mă… și o să te ucid. După atâta timp, cei doi își găsesc fericirea și liniștea care este tulburată de un singur lucru – neputința de a avea un copil. Dorința lor nu poate fi îndeplinită, întrucât Emma este victima unui accident mortal care îl face pe Dexter să intre în diverse necazuri. După o discuție cu tatăl lui care își pierduse la rândul lui soția, Dexter meditează asupra condiției lui și încearcă să meargă mai departe.

Filmul One Day este o poveste în retrospectivă, incipitul fiind punctul culminant ce este continuat spre final prin moartea Emmei. Finalul este nuanțat de imaginea celor doi absolvenți, când și-au promis prietenie: Orice s-ar întâmpla mâine, am avut astazi. Și dacă vom da unul peste celălalt cândva, în viitor, e în regulă. Vom fi prieteni.

Filmul One Day îi are ca protagoniști pe Anne Hathaway în rolul Emmei și pe Jim Sturgess în rolul lui Dexter. Totodată, acesta este bazat pe o carte scrisă de David Nicholls și este regizat de Lone Scherfig (An Education).

Sursa: www.imdb.com

Scris de Andreea DUMITRU

Editat de Iulian BÎRZOI