Să cunoaștem mai bine porcușorul de Guineea

Poate că sunteți tentați să alegeți ca animal de companie un porcușor de Guineea, dar nu știți dacă este cea mai bună opțiune. Porcușorii de Guineea sunt animalele perfecte pentru copii, pentru că nu zgârâie și sunt foarte docili. Fiind mai mici decât iepurii, ei au nevoie de mai puțin spașiu și mai puțin exercițiu. Prima oara să vedem de unde provine numele, care nu-i caracterizează deloc. El nu este sub nicio formă înrudit cu porcul, însă datorită sunetelor pe care le scoate când comunică, asemanatoare cu ale purcelușilor care își cheamă mama, ar putea fi un motiv pentru care a căpătat acest nume. Porcușorul nu este de loc din Guinea, însă acest nume i-a fost atribuit deoarece în Marea Britanie era vândut pentru o “guinee”, o moneda de prin secolul 16.
Originea lui este in America de Sud. Incașii sunt cei care au domesticit acest animaluț, crescându-l pentru carne. Chiar și în ziua de azi in Peru și Bolivia, porcușorul este crescut în ferme pentru carne. Se estimează un consum de 65 de milioane de porcușori pe an în aceste două țări.

Fac parte din genul Cavie, specia Cavie purcellus si este un rozator. Masoara între 20 și 25 de cm, și pot cântări 1000- 1200 de grame. Speranța medie de viață este de 5-6 ani, dar pot ajunge și până la 8-9 ani. Cartea Recordurilor înregistrează cel mai longeviv porcușor ca având 14 ani și 10 luni. O altă deosebire de șoareci sau iepuri este faptul că puii se nasc cu ochii deschiși, cu dinți și cu blană. La 3 ore după ce s-a născut puiul de porcușor, acesta este capabil să alerge. Imediat după naștere el se hrănește singur atât de la pieptul mamei cât și cu hrana administrată ei, putând deja să roadă. Femela are doar 2 mameloane, fapt ce ridică probleme atunci când cuibul este numeros, puii trebuind hrăniți pe rând. Un cuib poate ajunge până la 7 pui, dar media este de 2-4.

Este de evitat cumpărarea unui singur porcusor, dar daca alegeți doi sau mai multi masculi, aveși grijă să fie castrași, altfel se bat. Sunt animale foarte timide, asa ca aveți grijă să amenajați un loc unde să se poată ascunde dacă se simte amenințat, de preferință într-un colț al terrariumului. Aceste animale au nevoie de o dieta bobata în fibre și cu multă vitamina C în fiecare zi. Sunt hrăniți cu verdețuri (mai puțin salată) și cu mâncare specială (nu folosiți mâncare pentru iepuri, care nu are suficienta vitamina C). Nu le plac schimbările în alimentație și pot să refuze să mănânce ceva nou. Trebuie obișnuiți de mici cu mai multe feluri de legume și fructe: pepene, kiwi, broccoli, varză, pătrunjel, etc. Porcușorul va fi pus fie într-un terraium , fie într-o cutie unde să aibă și un loc unde să se ascundă și un “pat” făcut din paie. Este foarte bine dacă aveți o grădină în care să-l scoateți din când în când, unde poate alerga și mânca iarbă. Dacă il țineți numai în casă, jucați-vă cu el, pentru a-l face să alerge și supliniti iarba proaspătă cu mâncarea oferită. Porcușorii adoră să țopăie. Iar un porcusor întins, lungit, este un porcușor relaxat.

Surse: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.zooland.ro/_files/Image/articole/original/guinepig.jpg&imgrefurl=http://www.zooland.ro

Scris de Angela CONDREA

Editat de Cristina FLOROIU

Advertisements

Pisica persană, un animal greu de întreținut

În primul rând hai să vorbim despre importanța de a avea un animal de companie. Ne îndreptăm către achiziționarea unui animal de companie pentru a ne alunga singurătatea. Mulți o facem și pentru a putea socializa cu cineva, alții în schimb primesc un animal de companie pentru a putea fi mai responsabili și pentru a avea o dezvoltare psihică mult mai bună. Printre cele mai întâlnite animale de companie din România, alături de câini se numără pisicile. Deși câinii se află pe primul loc ca animale de companie, pisicile îi urmează îndeaproape. Spre deosebire de un cățel, pisica nu oferă șansa stăpânului de a alerga prin parc împreună și nu îi aduce mingea când o aruncă, dar oferă alte satisfacții: se cuibărește aproape de capul stăpânului seară de seară, toarce lângă ureche până îl trezește și se alintă ca nimeni alta.

Când vorbim despre rasele de pisici, acestea se găsesc într-un număr mai mic decât în cazul câinilor, și asta pentru că spre deosebire de aceștia, pisicile nu pot fi dresate și folosite apoi în viața de zi cu zi. Pe lângă pisica europeană, pisica siameza sau cea birmaneză, pisica persană se numără printre cele mai întâlnite rase de pisici. Principalele caracteristici ale pisicii persane sunt: capul mare și rotund, cu nasul turtit și blana lunga, care în zona cozii poate să ajungă la peste 20 de cm, chiar 25 cm în alte cazuri.

Însa, tocmai datorită principalelor sale caracteristici, o pisică persană necesită o atenție deosebită, atât a blănii cât și a sănătății în general. Dacă aveți sau vă doriți o pisică persană, țineți cont că acesteia îi cade des părul si necesită o îngrijire specială: pieptănată zi de zi. În caz contrar, există riscul ca pisica să facă noduri de păr care vor fi îndepărtate prin tundere. Ochii necesită și ei o atenție deosebită: curățarea cu apă fiartă la temperatura camerei sau soluție salină este indicată de cel putin 2-3 ori pe săptămână. Mare grijă la secrețiile ochișorilor; dacă observați că își schimbă culoarea de la o curățare la alta consultați rapid un medic veterinar. Gheruțele trebuie să fie bine tăiate la interval de 4-6 săptămâni pentru a nu lăsa pisica să strice mobila din nevoia ei de a și le ascuți. Urechile sunt un alt punct care necesită atenție: trebuie să fie mereu calde și curate. Puteți să le curățați cu bețișoare însă mare atenție să nu le răniți; daca în acest timp pisica este deranjată sau are secreții și mizerie în urechi este cazul să mergeți la medic pentru că poate prezenta infecții. Din punct de vedere medical, PKD-ul (rinichiul polichistic) este principala afecțiune a pisicilor persane și afectează în jur de 40%-42% dintre pisicile persane; un set de analize este mai mult decât recomandat din cand în cand pentru a depista la timp orice afecțiune. Persana, mai mult decât oricare altă rasă este foarte posesivă și geloasă. Stăpânul ei e doar al ei și nici prin gând să nu vă treacă să luați în brațe altă pisică atunci când ea este prezentă.

Persana, cu șarmul și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată “aristocrata” pisicilor. Calmă și calculată, ea este perfect satisfacută de viața de apartament. Sociabilă, pașnică, niciodată agresivă, dulce și afectuoasă, ea manifestă un atașament deosebit față de stăpân. Se înțelege perfect cu copiii și cu câinii. Față de străini se arată distantă. Miauna discret și destul de rar. Atinge maturitatea în jurul vârstei de 16 – 18 luni, iar perioada de pubertate durează 4 – 6 luni. Nu este sufocantă, ci mai degrabă precaută în relațiile cu oamenii. Pentru creșterea ei este nevoie de timp, de răbdare și de capacitatea de păstrare a calmului. Animalul bine educat, în special motanul, este fermecător și devine o companie plăcută. Nu este frământat de curiozitatea caracteristică altor rase, nu dorește să destrame și nici să cerceteze totul.

În final, dacă alegeți o pisică drept animal de companie, cu siguranță prima preocupare va fi aceea de a o numi. Unii oameni aleg nume de pisici care le caracterizează pe acestea: Roșcoveață, Năsuc sau nume inspirate din desene animate. Indiferent de numele sau rasa piscii, nu uitați că ea este un animal care are nevoie de atenție sporită și îngrijire adecvată.

Sursa: http://www.zooland.ro/Persana-4298.html

Scris de Andreea Mădălina BIGHIU

Editat de Cristina FLOROIU 

Chinchilla ca animal de companie

Chinchillele au devenit în ultima perioada animale de companie  destul de populare. Cu toate că pot fi achiziționate la prețuri rezonabile, chinchillele sunt animale care nu au nevoie de îngrijire pretențioasă.

Aceste animăluțe își au originea în Anzii Sud-Americani, iar dacă astăzi există mii de crescătorii de chinchilla în întreaga lume, la începutul secolului al XX-lea, datorită vânatului excesiv, această rasă era pe cale de dispariție.

Cine își dorește un animal de companie micuț, care nu necesită îngrijiri speciale, poate lua în vedere opțiunea de a cumpara un pui de chinchilla; este ideal să-l luați de la o vârstă cât mai fragedă (2-4 luni) pentru a se obișnui cu dumneavoastră.

Este un animal jucauș, extrem de agreabil, datorită ochilor mari, urechilor rotunde, blănii fine și strălucitoare și nu în ultimul rând datorită curiozității sale. Toate aceste calități fac din chinchilla un animal femecător, dorit ca animal de companie de foarte mulți iubitori de animale. Chinchillele sunt animale extrem de sociabile, devenind surprinzător de repede adevărați membri ai familiei.

Îngrijirea

Chinchillele sunt foarte ușor de întreținut, necesitând un minim de timp și investiție. Singura condiție cerută este rigurozitatea, pentru a avea un animal sănătos care să răspundă așteptărilor dumneavoastră. Se înțeleg foarte bine cu copiii iar în momentul în care dobândesc încredere în stăpân vor fi extrem de atașați de acesta. Puii sunt extrem de sociabili, de aceea este recomandat să luați un pui în loc de un animal adult, acesta din urmă se va adapta într-o perioadă mai lungă de timp cu noii stăpâni. De asemenea, dacă adoptați o chinchilla adultă care provine dintr-o crescătorie, adaptarea cu noul mediu îi va fi destul de dificilă, în crescătorii, în general, animaluțele fiind mult mai puțin obișnuite cu afecțiunea umană.

Hrana este formată din concentrate care le aduc aportul necesar de vitamine și minerale, iar săptămânal este bine să mănânce fân sau lucernă, care ajută la tocirea incisivilor – special pentru acest scop se găsesc în comerș și pietre speciale pentru rozătoare.

Pentru ca chinchillele să-și păstreze blana deasă și lucioasă este necesar să le asigurați condiții optime de “baie”, baia înseamnând o “bălăceală” în nisip, dar nu orice fel de nisip. Trebuie să procurați din magazinele de specialitate nisip comparabil cu zonele din care provine chinchila. “Baia” se face seara, odată cu hrănirea și curățarea cuștii, iar cantitatea de nisip necesară pentru o “baie” este infimă, variind între 2 și 5 grame.

Pentru a avea un animal sănătos este nevoie de o îngrijire atentă, iar cele mai importante regului sunt:

  •  asigurați-vă că hrana și fânul sunt proaspete;
  •  schimbați apa zilnic;
  •  curățați vasele de apă și hrană cât mai des;
  •  curățați cușca periodic;
  •  evitați schimbarea frecventă a mediului;
  •  evitați hrana bogată în grăsimi și ulei.

Sursa: http://casasigradina.ele.ro/Pet-zone/Chinchilla-animalul-de-companie-ideal_–a10970.html

Scris de Evelina LEVIȚCHI

Editat de Cristina FLOROIU