Cercul poeților nu a dispărut!

Pasiunile sunt mai presus de ceea ce se învață la școală. Aceasta este premisa pe care o urmeaază un profesor de literatură din New England în filmul Dead poets society. Într-un internat de băieți din anii ’50, regulile sunt cu strictețe respectate de către tineri, până în momentul în care profesorul lor, John Keating, le arată adevăratul sens al vorbelor Carpe diem!

Un grup de elevi descoperă că John Keating învățase la aceeași școală la care a ajuns să predea. Totodată, elevii află despre John Keating că făcuse parte din Cercul poeților dispăruți. Acesta era de fapt un cenaclu în cadrul căruia se recitau poezii în miez de noapte, atunci când elevii ar fi trebuit să doarmă. Ideea că fac ceva nou, care le place, îi încântă pe băieți, așa că se lasă cu totul seduși de noua lor pasiune. Între fizică, matematică și biologie, ei găsesc timp și pentru cărțile de poezii pe care savurează prin recitarea unor versuri din mari poeți ai lumii. Astfel, ei se încumetă să meargă pe calea pe care și-o aleg singuri, nu pe cea aleasă de părinți. Momentul în care unul dintre elevi se sinucide din cauza conflictelor cu tatăl său este unul foarte emoționant, lasând fără glas atât pe elevii din internat, dar și pe cei ce vizionează filmul.

O producție în regia lui Peter Weir, Dead Poets Society apare în anul 1989 și se bucură de un real succes, dovadă fiind cele trei nominalizări la Oscar, dar și un premiu, împreună cu cele patru nominalizări la Globul de Aur. Filmul se bazează pe cartea lui Nancy H. Kleinbaum, Cercul poeților dispăruți.

Finalul filmului este de fapt o răsturnare de situație, însă drumul inițiatic pe care elevii îl parcurg de-a lungul celor 128 de minute este mai presus de orice. Plin de inspirație pentru toți cei care îl văd, filmul transmite tuturor: Carpe diem!

Sursa: http://www.cinemagia.ro/trailer/dead-poets-society-cercul-poetilor-disparuti-1801/

Scris de Lidia Mariana RUSU

Editat de Iulian BÎRZOI 

Advertisements

Scena I, dubla I

O stradă pe care lumea se plimbă zilnic pare mai pustie ca niciodată pentru cinefili. Uşa cinematografului stă deschisă, iar afişele se tot schimbă, în speranţa că vreunui ochi i se va face milă şi va arunca o privire măcar la titluri. În apropiere cineva cântă la chitară, iar vântul de vară bate cu putere şi închide uşa…de la cinematograf. Pe care n-o mai deschide nimeni.

Dintre cele opt sute cincizeci şi patru de locuri, doar zece, cincisprezece sunt ocupate în centru, la Republica. Peste stradă, la Victoria, situaţia e şi mai rece: dintre cele nouă sute două locuri, aproape că nici unul nu e ocupat, iar cei care sunt în sală par să se fi rătăcit şi să fi ajuns acolo din greşeală. În Dacia, cinema-ul cu acelaşi nume are cinci sute de locuri disponibile, dar cine să le ocupe? Cândva exista Cinema Tineretului pe strada Gavriil Muzicescu, numărul 1, chiar în centru. Astăzi, aici mai intră doar poliţiştii pentru a face razii şi pentru a evacua oamenii străzii care se încumetaseră să doarmă aici. În Copou mergem în club, nu mai mergem la Cinema Copou, că nu e profitabil.

Dar avem zece săli de cinema la Palas. Avem Cinema City în Iulius Mall. E clară diferenţa dintre un film vizionat la mall şi unul în celelalte locuri. În primul rând se vede diferenţa în buzunar. De ce să nu dai cincisprezece lei la mall şi să dai cinci la Republica? De ce să nu dai douăzeci de lei pe nachos şi cola în mall, dacă poţi da patru lei pe popcorn în Republica? Sonorizarea nu e cea mai bună la Republica sau Victoria, dar s-ar putea îmbunătăţi. Problema e că nu vrea nimeni.

Astăzi ne uităm la seriale pe laptop şi nici nu mai ştim ce mâncăm în timp ce Blair îl părăseşte pe Chuck pentru a zecea oară sau scăpăm sucul pe tastatură când Lincoln Burrows işi salvează fratele şi fug împreună în lume. Nu se mai uită nimeni la distribuţie, că acela e momentul în care trebuie închisă fereastra şi căutat alt film.

Stop cadru! Ce facem cu toate sălile de cinema din Iaşi?

Surse: http://www.bzi.ro/evacuare-din-fostul-cinematograf-tineretul-288523

www.cinemagia.ro

Scris de Lidia Mariana RUSU

Editat de Iulian BÎRZOI