Instrucție pentru curaj

safe_imageCronica de album – “Silent Regis” by Silent Strike & Kazi Ploae

Dacă ar fi să compari albumul „Silent Regis” cu ceva, acel ceva ar fi o pânză țesută cu cuvintele lui Kazimir Ploae și brodată cu muzica lui Silent Strike. „Cum să mă convingi când tu nu ai convingeri” aclamă Kazi pe fundalul nevrotic cu sunete care se împrăștie din ce în ce mai grăbit pe piesa „Stai jos”. Melodia anunță începutul albumului și îndeamnă, asemenea unui dascăl aspru, să-ți aduni toată atenția asupra versurilor lui.

Cu o doză mare de ironie „Egorap” vine ca o lămurire care se vrea a fi destul de pregnantă încât să se înțeleagă că „o dau retardat doar ca să-ți placă ție”, condamnând  ignoranța căci „succesul e-un blestem.” Cu un iz de povestire intervine „Cristi mic și Cristi mare”, aproape sec și confuz transpunând povestea a doi băieți din bloc. Fără sens ca „Kranz Fafka” căci „nu-i mare lucru” dar „pierd nopți de parcă n-aș avea zile” pe instrumentalul care denotă aceeași indiferență specifică lui Kazimir.

Intervenția lui MC Bean de pe „Focuoglu” se izbește de instrumentalul care amintește de un joc pe televizor pe alocuri, ca sumedenia de gânduri din capul unui ascultător confuz: „Kazi Ploae, chiar te-ai întors/ Tu chiar crezi că mai are rost?”. Kazi îl parafrazează pe Emil Cioran amintind că „să suferi e un privilegiu atât de scump”, îndemnându-te să apelezi la viclenie ori de câte ori trebuie.

În umbra unui instrumental care se stinge și prinde viață în același timp, cu un amalgam de sunete grave, dar și ascuțite, aproape fantomatice Kazimir parcă „vorbește singur” dorind să înlăture însă o posibilă singurătate: „nu mă lăsa, nu mă lăsa”, amintindu-l subtil pe Marcel Proust între notele melodiei: „sunt în căutarea timpului pierdut prost ca Marcel.” Această ultimă melodie a albumului servește drept o lecție de viață, o suită de sfaturi care tind a fi prețioase pentru cei ce apleacă urechea  dincolo de aparențe: „să visezi mult, să vrei mult, să nu te dai la o parte pentru nimeni..”, care se transformă în final într-un dialog cu sine însuți.

„Silent Regis” e un album ca un experiment, o luptă cu societatea, cu „clienții” falși ai muzicii care tinde să ajungă dincolo de orice simțire comercială. 16 minute măcinate de încercările de trezire sau anesteziere a convingerilor și mesajelor poate necunoscute pentru mulți dintre ascultătorii care cereau revenire lui Kazimir după o perioadă de lipsă care a născut multe semne de întrebare.

sursa foto: http://bit.ly/118ss0W

Advertisements

“Mie nu-mi place să mă numesc politician, ci un om care face politică.”

marius-spinu

Interviu cu deputatul, profesorul și omul Teodor Marius Spînu

Pe Marius Spînu nu îl cunoaște foarte multă lume. Deși a fost și este, cum spune și el, unul din „comunicatorii partidului” său în acest mandat, a preferat să iasă pe televizor sau pe radio atunci când și atât cât era nevoie. Un tip simplu, care iese în față . Un tip simplu, care iese în față atunci când și atât cât e nevoie, restul timpului petrecându-și-l la cabinetul său din colegiul în care este deputat, Tătărași. Acolo unde, de atlfel, l-am găsit și pentru acest interviu. S-a lăsat așteptat exact atât cât trebuie să o faci ca să subliniezi o diferență de valoare și poziție, condimentată, însă, cu respect și decență.

Mă așteptam să găsesc un cabinet pompos, cum te obișnuiesc majoritatea parlamentarilor puterii în România, indiferent de regim. Nu, nu a fost cazul. Un peisaj simplu, dominat de tricolorul românesc, de siglele celor două camere ale Parlamentului României și de un televizor mic, modest, conectat pe un post național de știri. “E așa tot timpul, nu schimbăm canalul. Domnul deputat ne vrea și pe noi la curent cu orice fel de informație oferită poporului, pentru că noi asta facem aici, stăm de vorbă cu el, cu poporul, îl ascultăm.”, îmi spune doamna secretară. Un text ce pare, la prima vedere, învățat pe de rost, spus pentru că trebuie spus. Continue reading