Ȋn România exista deʂert-Deşertul de lângă Dunăre

Ȋn România exista deʂert-Deşertul de lângă Dunăre

 Imagine

Transformarea sudului ţării într-un deşert arid şi sterp este un subiect ce a strârnit interesul jurnaliştilor care au realizat un reportaj pe malul Dunării, un loc parcă uitat de ploi. Contestat de unii, acceptat de alţii, dar ce-i mai important şi mai grav, ignorat complet de autorităţi, deşertul României pune în fiecare an noi fire de nisip la temelia unei case ce se năruie purtată de vânt, dar în urma căreia se naşte încet dar sigur Sahara României.Zeci de mii de hectare de suprafeţe agricole transformate în teren arid în Mehedinţi. Alte 330.000 de hectare la nivelul întregii ţări.

          Din Banat şi până în Dobrogea, sudul devine încet dar sigur Sahara României. Paradoxal, totul se întâmplă la doi paşi de Dunăre, fluviu pe care trec anual sute de miliarde de metri cubi de apă. Efectul încălzirii globale, ignoranţa noastră, rapacitatea care ne-a cuprins după revoluţie, transformă verile din sudul ţării într-un cuptor ce pârjoleşte totul. Am ajuns aici la nici 20 de ani de când am ras de pe faţa pământului perdele de protecţie şi sute de hectare de livezi cu pomi fructiferi.

         Apoi, nu mai avem nici un metru din sistemul de irigaţii care se întindea odinioară zeci de mii de hectare, în Mehedinţi. Culturile se usucă văzând cu ochii sub arşiţa soarelui, iar terenurile nu mai dau randament.    Agricultorii  au şi renunţat să le mai cultive, sunt săraci, nu au bani şi totul cade pradă metru cu metru nisipurilor. Şi pe măsură ce trec anii arşiţa pare să fie din ce în ce mai mare. Agricultorii au avut doi ani de coşmar şi pare că mai urmează unul, pentru că meteorologii spun că şi în 2013 vom avea două luni de de secetă cumplită. Acest lucru înseamnă că la porumb culturile vor fi compromise.

 

Niciun strop de apă, artificială de şase ani.

 

         Burila Mare este una din localităţile cu cea mai mare arie de terenuri transformate în nisipuri în Mehedinţi. Oamenii spun că e demult aşa, doar că până la Revoluţie toate aceste terenuri erau cultivate. Erau aici sute de hectare cu pomi fructiferi şi perdele de protecţie. Acum toate sunt amintire, iar nisipul se extinde necruţător. Astăzi, mai bine de 10 la sută din suprafaţa agricolă a Mehedinţiului, adică 20.000 de hectare din cele 190.000 arabile este formată din nisipuri aride. Fenomenul s-a accentuat după 1990, când agricultura s-a prăbuşit.          Perdelele de protecţie formate din salcâmi au fost tăiate şi furate. La fel s-a întâmplat cu mii de hectare de pomi fructiferi. Când vine vorba de sistemul de irigaţii e prăpăd. La începutul anilor 90 în Mehedinţi puteau fi udate artifical peste 60.000 de hectare de culturi agricole.

         De şase ani însă, deşi în 2007 şi mai apoi în 2011 şi 2012 am avut cele mai secetoase veri după 1947, culturile n-au primit niciun strop de apă adusă artificial. Înteaga reţea a fost dezmembrată şi furată, de la ţevile de transport până la pompe şi chiar cărămizile din staţiile de pompare. Unde ne-a adus tot acest jaf?

         De pe terenurile respective abia dacă se mai obţin producţii. Fără bani, fără utilaje şi fără apă, oamenii au şi renunţat să le mai cultive. Acum, pe zeci de mii de hectare nu mai creşte nici măcar iarba.

 

Specialiştii recunosc situaţia, autorităţile se tem de adevăr

 

         Pe cerul agriculturii din sudul României vin nori negri, încărcaţi de arşiţă. Da, ştim, e paradoxal, dar în cazul Saharei României norii negrii aduc arşiţă, nicidecum de ploaie care să mai umple hambarele truditorilor pământului. Grav este că aceia care spun lucrurilor pe nume cu adevărat sunt doar agricultorii.   Autorităţile se feresc de vorbe tranşante, deşi nu de vorbe ar avea nevoie ţăranii, ci de fapte. Dar de la oameni care nu au nici măcar curajul să spună lucrurilor pe nume nu te poţi aştepta la fapte. Mai grav este că şi aceia care ar dori să schimbe situaţia nu numai că nu sunt ajutaţi să o facă. Nu sunt nici măcar lăsaţi, li se pun tot felul de piedici. Şi unul dintre aceşti agricultori este Cornel Stroescu.

         Agricultorul care cultivă multe hectare de teren în zona de sud a pierdut în ultimii ani milioane de euro din cauza secetei. Din păcate încercările sale de a demara un proiect de anvergură în ce priveşte irigaţiile s-a lovit de tot felul de obstacole, tocmai din partea celor care ar fi trebuit să-l ajute. Aşa cum spune şi agricultorul nostru, soluţii ar fi să oprim deşertificarea cât nu e prea târziu. Ce ar trebui să facem? Exact ce nu am făcut în ultimii 20 de ani.” Să refacem sistemul de irigaţii, să plantăm perdele de protecţie, pomi fructiferi şi să înfiinţăm culturi care se pretează şi dau producţii pe solurile aride”. O ştiu specialiştii, o ştie Cornel Stroescu, o ştiu toţi agricultorii. Şi diriguitorii agriculturii din România ştiu, dar ei închid ochii mânaţi de cine ştie ce interese meschine şi ascunse.

 

Soluţii sunt, dar nu sunt puse în practică

 

         Şanse să ieşim din acest cerc vicios sunt, doar că e nevoie de iniţiativă, implicare, şi bani. Banii i-am putea primi de la niunea Europeană, doar că agricultorii trebuie ajutaţi să depună proiecte. Sunt suprafeţe nisipoase în Mehedinţi pe care sunt înfiinţate culturi care dau randament şi aduc şi profituri. Dar ţăranii spun că-i greu să facă agricultură şi să ţină piept naturii, când ignoranţa politicienilor e totală. Oamenii au iniţiativă, dar ea se opreşte ca de un zid în faţa autorităţilor.

          Dacă soluţiile vor rămâne doar  pe hârtie, într-o ţară în care agricultura se face cu sapa, aproape sigur ne vom trezi peste 20 de ani că împlinim prognozele specialiştilor. Dacă astăzi în România sunt peste 350.000 de hectare de terenuri aride şi nisipoase, în viitor tot sudul ţării este ameninţat de fenomenul deşertificării. Previziunile arată că în 2030 producţia culturilor agricole va fi la jumătate din cât scoatem acum. Ar fi totuşi o consolare, în locul grâului şi al porumbului, peste ani ar putea creşte intensiv în sudul României, smochinul, măslinul şi poate chiar citricele.

         Cu menţiunea că trebuie să punem la punct obligatoriu sistemul de irigaţii, pentru că toate aceste culturi, în afară de căldură mai au nevoie şi de apă. E ultima noastră şansă, şi poate vom profita de ea atât timp cât mai avem la dispoziţie bani europeni şi pe la sud mai curge Dunărea. Dacă nu, peste cea mai puternică zonă a României va cădea o, cortină de nisip şi arşiţă care va pârjoli totul în cale.

 

One thought on “Ȋn România exista deʂert-Deşertul de lângă Dunăre

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s