Noaptea devine zi, iar ziua noapte

Bărbatul urca scările blocului agale, apoi se îndreaptă spre apartament, deschide uşa şi îmi spune ”intra te rog’’, cu o faţa palidă şi neodihnită. Cumpărase de la chioşcul din colţul blocului un ziar şi un pachet de ţigări. Intra în bucătărie, răsfoieşte ziarul şi scoate telefonul. Vorbeşte timp de două minute după care ‘’sunt recidivist’’ şi brusc rămâne cu telefonul în mâna ,,mi-a închis în nas’’, îmi spune foarte dezamăgit.
Daniel auzise de atâtea ori cuvintele astea sfarsindu-se cu acelaşi rezultat ,că imediat ce le-a auzit din nou a aruncat ziarul şi-a căzut pe gânduri. Îi trebuia un loc de munca. Din momentul în care a intrat în închisoare a pierdut tot; familia nu-I mai era alături ‘’veneau la mine foarte rar şi atunci că să-mi aducă aminte că din cauza unei prostii am intrat acolo’’, toţi prieteni care îi avea nici măcar o dată nu au venit să-l viziteze ,,numai Cezar de câte ori putea venea să mă vadă şi să-mi ridice moralul’’, acum dacă ar dori să meargă la o plimbare sau la o cafea nu ar avea cu cine toţi spuneau ‘’ acum am treaba, poate cu altă ocazie’’, ‘’nu cred că ne cunoaştem ai greşit numărul’’, ‘’te sun eu mai târziu’’, astfel spune Daniel cu o faţa foarte palidă şi tristă apropiindu-se de fereastră.
Nu-şi dorea decât un loc de munca unde să fie privit că orice altă persoană normală şi nu ca un ‘’fost puşcăriaş’’, aşa cum se autointitula. ‘’În 1994 pe vremea asta mă aflam în Olanda unde mă antrenam pentru următorul meci împotriva Bulgăriei, eu reprezentam România, meciul credeam că îl voi câştiga , şi aşa a şi fost’’, spune cu vocea tremurând şi îşi frământă mâinile,din momentul în care am deschis subiectul asta parcă nu mai avea stare se plimbă dintr-o parte în altă a camerei şi uneori îşi mai punea mâna la frunte. În momentul lui de glorie Daniel avea 24 de ani câştigase, ,, Titlul pentru cel mai bun Ko’’, fusese campion mondial la categoria super mijlocie. În 2000 a devenit boxeur profesionist semnând un contract cu Clubul Canadian Interbox. Avea în palmares 25 de victorii din 25 de meciuri jucate. Ca amator, Daniel a câştigat medalia de bronz în 1999 la Campionatul Mondial de box din Houston, Texas. Câştigase meciul împotriva Bulgariei fiind ,,un meci foarte important pentru mine, îmi doream din tot sufletul să-l câştig deoarece acesta era primul meci pe care îl dedicam iubitei mele, Adriana’’,ochii îi sclipeau, era îmbujorat la faţa, şi scoate din portofel şi îmi arăta o poza cu ei împreună.

Olanda, a doua casa

Străbătuse multe ţări precum Spania, Franţa, Italia, Germania, SUA, Olanda, Canada şi multe altele datorită sportului pe care-l practica, boxul, însă Olanda îi plăcea cel mai mult, acolo o cunoscuse pe Adriana ,,persoana pe care o iubesc cel mai mult’’, s-au cunoscut într-o cafenea ea îl mai văzuse pe el, fusese la diferite meciuri care le-a avut în Canada, însă el nu a observant-o niciodată până în dimineaţa aceea ,,cred că era o zi de septembrie prin 2005, ea s-a apropiat de mine şi mi-a zis nu credeam că o să pot vreodată să stau aşa aproape de tine, eu i-am zâmbit şi am invitat-o să se aşeze la masă,lângă mine şi de atunci s-a legat o poveste de dragoste între noi. Mergea cu mine peste tot unde aveam meciuri, mereu eram împreună , însă în momentul în care eu am intrat la închisoare, ea s-a schimbat total, parcă nu mai era ea, mereu îmi spunea că am decăzut foarte mult ca persoană şi că niciodată nu voi mai putea să fiu ce am fost înainte, cariera mi-am ratat-o, toţi prieteni i-am pierdut, părinţii abea dacă mai veneau să mă viziteze la puşcărie, şi spunea că tata nu mai aminteşte de mine cum amintea când eram boxeur’’.
Toate aceste întâmplări pentru Daniel au fost ca un soc puternic putând fi luat ca exemplu de om al ratării neaşteptate făcând comparaţie între viaţa pe care a avut-o înainte de închisoare, un om de succes, înconjurat numai de persoane care-l apreciau şi care-l admirau pentru ceea ce făcea, viaţa care a avut-o în închisoare,o viaţa chinuită, tarind într-o aşteptare continuă ferindu-se la orice pas de tot ce-l înconjura, numărând zilele şi rugandu-se la Dumnezeu să vină clipa când se va termina tot coşmarul asta, şi viaţa de după închisoare, o viaţa pustie fără nici un reper sau ajutor să-I dea şansă să poată să o ia iar de la capăt.
Noaptea devine zi, iar ziua noapte
La vârsta de 28 de ani, Daniel, a fost condamnat la un an de detenţie fiind încadrat la categoria ,,extrem de periculos’’ în urma unui scandal în care a fost implicat ,,eram în Olanda într-un club sărbătoream cu nişte prieteni victoria meciului cu Bulgaria lângă masa noastră erau un grup de băieţi.Totul a mers bine când deodată au început să zboare sticle şi pahare. Nu înţelegeam ce se întâmpla însă mi-am dat seamă când am văzut că grupul de lângă noi din cauza că au băut prea mult s-au luat la bătaie.Credeam că este ceva de moment, însă am văzut că băieţi au început să-şi spargă sticle în cap, să scoată spreiurile paralizante şi unul dintre ei a scos un cuţit; toată lumea ţipa, toţi fugeau nimeni nu ştia încotro să merga dar nici de ce reacţionau aşa. Localul aproape s-a golit şi cine a mai rămas stăteau deoparte şi priveau fără a face nimic. Sângele a început să sară peste tot, femeile plângeau şi erau îngrozite de ce era acolo. În acel moment am hotărât să mă bag pentru a nu fi rănit nimeni.’’, spune oftând şi tinandu-şi tâmplele între palme, îi era frică şi pentru siguranţa iubitei lui care era în stare de soc şi plângea incontinu rugandu-l să facă ceva.
În momentul altercaţiei mai multe persoane au fost rănite, au fugit de la locul faptei iar Daniel fără să-şi dea seamă a pus mâna pe cuţitul cu care au fost înjunghiaţi răniţii. Amprentele sale au rămas pe cuţit.Poliţia a ajuns la locul faptei a fost arestat pe loc, după care a fost trimis în ţară pentru a fi judecat. Judecătorul l-a condamnat la un an de închisoare ţinând cont că persoanele rănite au supravieţuit si nu avea antecedente penale .
,, Nu doresc nimănui să ajungă acolo. În momentul în care am ajuns acolo mi-am dat seamă că tot ce auzisem până atunci erau povesti frumoase,acolo erau reguli stricte: nu aveai voie decât de 4 ori pe zi la toaletă, dacă voiai să ai anumite beneficii trebuia să plăteşti ori cu ţigări ori cu mâncare niciodată cu bani, ca să ai o oarecare linişte trebuia să te înţelegi bine cu şeful de camera deoarece el se ocupă cu rapoartele şi cu pachetele, te vedeai doar o dată pe săptămână în oglinda atunci când te duceai să te berberesti, însă cea mai marcantă experienţa este că atunci când primeai vizite nu aveai voie să-ţi atingi persoanele dragi, mereu eram despărţiţi de un geam. Noaptea nu dormeam citeam ori jucam cărţi deoarece mi se părea că trece timpul mai repede, şi aşa am făcut din noapte zi şi invers’’.
Daniel pe perioada detenţiei nu primea foarte multe pachete sau vizite, cei care-l vizitau erau părinţii lui ,, veneau pe 4 mai pentru că atunci era ziua mea de naştere, de Paşti, de Crăciun şi când era o sărbătoare mai deosebită’’, iubită lui, Adriana, venea în primele luni în care a fost la închisoare şi atunci ,, plângea majoritatea timpului vizitei şi îmi spunea că ea nu va mai rezista aşa mult timp şi că nu crede că va putea să mă aştepte până voi ieşi din puşcărie sau mi se va dovedi nevinovăţia’’, se ridică nervos şi îmi spune că îi este foarte greu să vorbească despre aceste momente, şi dacă Adriana era alături de el în aceea perioadă reuşea să treacă mai repede peste acesta ,,viaţa din închisoare’’.

Casa din ring

,,La vârsta de 13 ani am făcut primul antrenament. Tatăl meu a insistat, mereu îmi spunea că am tot ce-mi trebuie ca să devin un boxeur, probabil unul dintre cei mai buni’’.Daniel a făcut performantă în acest sport, dedicandu-se total antrenamentului renunţând la activităţile unui copil de vârsta lui. Primul antrenament l-a făcut în sala unui prieten de-al tatălui sau unde a impresionat prin agilitatea şi hotărârea sa dând dovadă de foarte mult talent. ,,Când mă urcăm în ring mă simţeam ca la mine acasă, fanii mei care mă aclamau de fiecare dată, simţeam că îmi sare inima din piept de câte ori îmi strgau numele îi simţeam ca fiind familia mea şi toate meciurile câştigate au fost datorită lor.’’, se îndreaptă către sufragerie şi îmi arăta toate medaliile şi trofeele din palmaresul lui, cu un zâmbet larg şi mândru.
Boxul a fost şi este pentru el ,,aerul pe care-l respir’’, momentele pe care şi le aminteşte în ring alături de colegii sau adversarii lui şi le aminteşte cu nostalgie, cu părere de rău. Dacă I s-ar mai putea oferi şansa să mai boxeze din nou şi spune el ,,dacă ar fi să dau timpul înapoi să am 13 ani şi să trebuiască să mă înclin către un sport fără să stau pe gânduri aş alege boxul’’, se citeşte pe faţa lui cu câtă dragoste şi dedicaţie vorbeşte despre momentele în ring încât îţi da senzaţia că te afli acolo alături de el şi trăieşti fiecare minut din strădania lui pentru a nu-şi dezamăgi publicul.

Firma unui ,,prieten’’

De când s-a eliberat pe bună purtare Daniel, a încercat să între în legătură cu vechii prieteni, să reia legătură cu părinţii lui însă nimeni nu a vrut să-l ajute. Primul pas însă l-a facut, îşi căuta un loc de munca pentru a putea reuşi să supravieţuiască, să-şi plătească chiria, utilităţile,avocatul care l-a aparat de-a lungul procesului . Încearcă prin toate metodele fiind dispus să lucreze în orice domeniu, însă până acum doar prietenul lui Cezar i-a promis că va încercă să-l ajute gasindu-I un loc de munca pe la diferiţi prieteni sau chiar în firmă lui. Spune că pentru el ar fi un nou început dacă ar reuşi să se angajeze după experietnta prin care a trecut şi spune ‘’nu trebuie să stai zece ani în puşcărie, este de ajuns şi o lună în închisoare ca să rămâi marcat’’, drept dovadă nici acum nu reuşeşte să doarmă noaptea.
Şi acum îşi imaginează că vine cineva la 5 dimineaţă pentru a-I da deşteptare şi să-I spună să se ducă la înviorare şi să se pregătească de masă ,, îmi sună în urechii sunetul gratiilor şi zdrăngănitul cheilor dimineaţă’’ Când a ieşit din închisoare a ieşit doar cu ce era pe el; încălţat cu slapi, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi şi un tricou. Nu a luat nimic din lucrurile care le avea în puşcărie pentru că zice el ,,dacă îţi iei lucrurile când te eliberezi înseamnă că ai să te întorci înapoi’’
Încă aşteaptă răspunsul lui Cezar şi din când în când se mai uită la telefon poate sună cineva că să-i dea o veste bună. Mi-a mărturisit că nu se bazează total pe ajutorul prietenului sau deoarece nimeni nu-şi ia angajamentul ca să recomande un recidivist pentru angajare, s-ar pune într-o lumina proastă ,,şi îl înţeleg, probabil că aşa aş gândi şi eu dacă aş fi în locul lui’’, spune Daniel, oftând adânc şi privind în gol spunanu-mi că nu mai are putere să mai reziste mult fără ajutorul nimănui.

Doar o întâlnire

În timp ce Daniel îmi povestea viaţa din închisoare cu vocea tremurând telefonul lui sună în camera se făcu o linişte apăsătoare se aude ,,alo spune-ţi va rog’’,după care el spune mirat şi se întoarce spre mine ,, Adriana….dar a trecut atâta timp, cum îndrăzneşti’’, se simţea în vocea lui un sentiment de bucurie dar în acelaşi timp şi tristeţe, frică îi era frică să nu cedeze în faţa ei deşi fusese luat prin surprindere. Faţa încearcă să fixeze o întâlnire cu el însă nu se ştie dacă a şi obţinut-o însă un lucru este sigur el este dat peste cap privirea lui este încruntată este foarte agitat şi se plimbă dintr-o parte în altă a camerei spunandu-mi ,,cum îndrăzneşte după atâta timp să mă mai caute şi să mai şi spună că mă iubeşte…
Nu a precizat dacă se va duce să se întâlnească cu ea, oare ,,poveştile de groază ale închisorii’’, vor reuşi să nu umbrească dragostea pe care i-o poartă Daniel Adrianei?

Dutu Petronela

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s