Bolnavii de HIV- dreptul la o viață normală

Image

Primul caz de HIV din Romania s-a înregistrat in 1985. În perioada 1987-1990, a avut loc un boom fără precedent în Europa: mii de copii romani au fost infectați. Este vorba de circa 10.000 de copii, dintre care 7.000, trecuți de adolescență, trăiesc și acum. Pe atunci, li se dădea o speranță de viață de doi-trei ani. Acum, trăiesc cat orice om sănătos, contează doar să ia tratamentul corect. În prezent, în țară, sunt luați în evidență peste 9.300 de pacienți, dintre care 7.400 sunt sub tratament. Sunt, însă, mulți alții care nu stiu că au HIV. Asta pentru că simptomele prezenței virusului sunt de cele mai multe ori comune: febră, dureri de cap, erupții cutanate, scădere în greutate etc., care pot fi asociate foarte ușor cu gripa sau cu alte boli mai puțin grave. După infecția cu HIV se poate trai mai mulți ani fără niciun semn de boală. Este ca un dușman nevăzut care, atacă încet, dar sigur.

Dana are 21 de ani, și de opt ani a aflat ca este infectată cu HIV. Este studentă la Asistență Socială și, dacă ar avea suficient timp, ar intra într-o trupă de dans. O pasioneaza astrologia. „Întotdeauna m-a fascinat misterul, tot ce e nedeslușit și așteaptă să fie descoperit. Mă fascinează și interpretarea viselor, citesc cărți despre asta”. Este o tanară frumoasă, de înălțime medie. Privirea ei emană forță și încredere. Ține mult la anonimat pentru că îi este teamă de reacția  celor din jur: „Dacă spun cine sunt, apar diverse reacții: oamenii fie te compătimesc, fie te exclud, fie te protejează prea mult. Or, eu vreau să simt că sunt la fel ca ei”. Cand a aflat că are HIV, Dana nu a înțeles mare lucru. „ Mi s-a spus că există  în sangele meu, că trebuie să iau pastile în fiecare zi ca să mă mențin sănătoasă și că trebuie să am grijă de mine. Singurul lucru care mă speria era faptul că trebuia să iau pastile zilnic.”

Cand merge să-și ia iubita de la locul de muncă, Andrei simte cum se lipesc de el privirile suspicioase ale colegelor ei de serviciu. „ Of, fata, ia-ți si tu unul sanatos!”- „Așa îi spun”, îmi zice Andrei. „ Și le văd cum mă pandesc pe geam. Ca să le fac în ciudă, le întind un pahar cu apă, le ating, numai ca să văd cum își aruncă priviri una alteia”. Andrei este mic de statură, brunet, volubil și are o energie cum rar întalnești. Are HIV de cand se știe. Era în spital cand, din cauza unor probleme de sănătate, a fost nevoit să facă transfuzii și vaccinuri. După doi ani a fost declarat seropozitiv. Avea trei ani. La fel ca și  Dana, datorită tratamentului a ajuns la o cantitate nedetectabilă de virus. „Am senzația că trăiesc intens, doi ani într-unul de om normal. Am vrut sa fac totul mult mai repede: la 16 ani lucram pe calculator, la 18 ani m-am grăbit să iau permisul de conducere și lucram cu carte de muncă, la 20 m-am mutat cu prietena mea”. Și zambește. Are doar 22 de ani și este coordonator de program IT la un Centru de Informare şi Consiliere HIV/SIDA, coordonator și asistent manager la alte trei organizații și freelancer în web design. Pe iubita lui a cunoscut-o acum doi ani la un curs de specializare în Sinaia. Ea are 26 de ani și este seronegativa. „Iubita mea este psiholog la un centru de asistență pentru copii cu probleme. Fiind la acel curs a știut de la început ca sunt seropozitiv, deci nu a mai fost nevoie sa o anunț”, își amintește Andrei. La inceput, a existat ceva frică și reținere, dar cu încredere și informare au depășit aceasta etapă. O dată la trei luni, iubita lui își face testul HIV. Pană acum rezultatele au fost bune.

Testul iubirii

„Cand am spus persoanelor iubite ca am HIV”, povestește Dana, „am avut parte de reacții diferite. Un baiat îmi cerea explicații. I-am spus ca nu avea rost sa îi zic. Nu ne-am văzut două săptămani, după care m-a căutat și a zis că orice s-ar întampla, el vrea să fie cu mine. Unui alt băiat i-am spus chiar din prima seară cand am stat impreună. Imi zicea ca vrea o relație serioasă, așa că m-am hotarat să îi spun. De atunci, el a refuzat să ne mai întalnim, spunand că are nevoie de răgaz ca să se gandească și că, între timp, putem fi amici. După o vreme, mi-a propus să fim împreună dar pe ascuns, la început, și apoi să ne afișăm. N-am fost de acord…Dar un alt baiat m-a acceptat din prima. Nu mi-a cerut niciun fel de explicații, m-a luat în brațe și a zis ca noi nu ne vom despărți niciodată din cauza asta și că vrea să fim împreună în  continuare, cat mai mult timp. Sunt și acum cu el, nu s-a schimbat nimic. Avem grijă amandoi unul de celalalt, mă iubește și sunt foarte fericită cu el”.

O viață normală

Nici Andrei și nici Dana nu se gandesc încă să aiba copii. Andrei amană planurile acestea pentru 30 de ani (personal spune că vrea să adopte), acum este prea ocupat, iar Dana pune deocamdata accentul pe studii. Deși tratamentul intensiv micșorează mult riscul de contaminare, acesta există, iar protecția este obligatorie. La fel, nu se exclude pericolul  transmiterii în timpul alăptaării și al expunerii sangelui unei persoane sănătoase la sange infectat. Insă, cu masuri de protecție, viața lor și a celor din jur poate fi normală. Dar discriminările și dezinformarea nu țin cont de asta. „La 15 ani am avut primul iubit și am învățat cum  e sa fii cu cineva , cum e viața în doi”, spune Dana. „Tot atunci, am simțit pentru prima dată cat de dureros este cand cineva drag află de diagnostic și inițial nu-l acceptă, pentru că nu are informații despre boala”.

Majoritatea bolnavilor de HIV sunt tineri cu varsta cuprinsă între 20 si 29 de ani. Ei duc, însă, o viață normală și nu sunt un pericol pentru ceilalți. De aceea, ar trebui să privim altfel o persoană seropozitivă pentru că riscurile să fim contaminați sunt minime. Știm cu toții că suntem obișnuiți să discriminăm și suntem tentați să îi privim ca pe niște paria pe cei infectați. Ar trebui să ne gandim că, în locul lor, am putea fi noi, prietenii noștri sau rudele noastre. Atunci ce am face? I-am exclude din viața noastră? La fel ca cei sanatosi, și bolnavii de HIV merită o viață normală fără ca cei din jur să îi judece. Ei sunt, de fapt, luptători, care au avut tăria sa mearga mai departe și, mai mult decat atat, ar trebui să fie apreciați pentru că nu s-au dat batuți și au luptat pentru viața lor chiar și atunci cand lumea din jur îi critica și nu îi accepta.

Iuliana Toma

Surse foto:http://www.sfatulmedicului.ro/galerii-foto/sida-si-virusul-hiv_39

Citeste si: http://stiintasitehnica.com/stiri/premiera-mondiala-un-copil-infectat-cu-virusul-hiv-a-fost-vindecat/index.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s