Istoria unui erou român

Este o zi de sâmbătă , cu un soare arzător şi un sat plin de viaţă.Mă îndrept cu paşi repezi către o casă mică,  veche, din 1884 din furci şi vălătuci cu paie şi lut unde mă aşteaptă Moş Gheorghe, cel mai bătrân om din sat, care a participat  la cele doua războaie mondiale. În faţa porţii ruginite ce scoate un sunet răzleţ, mă aşteaptă un moş bătrân , ce se sprijiea de un baţ, cu opinci în picioare, iţari şi cu o căciulă  brumărie.  Am remarcat cu o mare plăcere insignele pe care le-a ataşat pe cămaşa  cea albă  şi lungă ,pe care acesta le primise pentru curajul şi efortul depus. Mă priveşte atent şi cum la ţara toţi se cunosc între ei,  Moş Gheorghe repede m-a luat la întrebări de unde sunt, a cui sunt, de unde vin s.a. Ne aşezăm pe cerdac şi bătrânul începe să îmi povestească clipele frumoase dar şi urâte din viaţa sa.

Cel mai varstnic om al satului este Moş  Gheorghe care are 99 de ani. Sătenii îl apreciază pe acest bătrân , ascultându-i mereu istoria şi viaţa grea pe care acesta a dus-o în perioada războiului şi după . Aşezaţi în cerdacul casei , Moş Gheorghe îmi povesteşte cu drag cum primeşte în fiecare zi mulţi copii care îi ascultă viaţa, le spune poveşti, poezii pe unii dintre ei îi ajuta să înţeleagă şi să iubească istoria, nu e de mirare că acesta este alintat de toţi copii “Moş Ion Roata”, care mereu a fost de partea ţăranilor şi a egalitaţii dintre oameni. Am observat cum vocea îi tremura când vorbea de acei copii, dar am aflat mai apoi de copii  săi care au murit de tineri, a fost un moment dureros pentru el. Mi-am dat seama că aveam în faţa mea un om cu o  istorie frumoasă şi un suflet bun dar chinuit de tristeţe şi de multe încercări ale vieţii

Am trăit frumos pe timpurile mele

Amintirile neplăcute îl năpădesc pe batran şi îmi povesteşte despre soţia sa, care a murit acum nu foarte mult timp în urma, lasându-i bătrânului amintirile plăcute petrecute împreună în vremea tinereţii, la şezători, la balurile de seară şi la bătraneţe când au ramas singuri cu grijile lor în căsuţa aceasta mică:”Am cunoscut-o la bal, era o tânără  timidă care pe atunci nu îmi refuzase invitaţia la dans”.

“Am trăit frumos pe timpurile mele chiar de era bine sau rau eu  şi Catinca mea ne-am iubit foarte mult”, îmi spune Mos Gheorghe cu lacrimi în ochi ,”ne-am respectat şi ea a  avut mereu grija de mine, mai ales în timpul războaielor când veneam acasa, fiind soldat de infanterie  rănit, mă vindeca Catinca cu leacurile ei învăţate de la vechii bătrânii”. Mândru de soţia sa, bătrânul scoate o fotografie din buzunar, veche şi mi-o arată. Nemulţumit, bătrânul îmi povesteşte despre armata care astăzi nu mai este obligatorie “face cine vrea, păcat, tinerii zilelor noastre sunt răi, neştiutori de carte, de bune maniere, dezordonaţi”.

Moş Gheorghe  îmi povesteşte că armata este o etapă importantă în viaţa unui flăcău ,care pleacă de tanar de acasă pentru a se sacrifica pentru ţara, popor,să înveţe ce e rău şi bine, să ştie cum să se poarte cu altii, după cum îmi spune  acesta“un adevărat bărbat”. Tinerii de azi nu sunt ca cei de ieri, îmi spune bătrânul  cu un ton răspicat şi foarte indignat “unii dintre ei sunt foarte obraznici, vorbesc urât şi nu au puţin respect pentru ceea ce înseamnă cultura sau respectarea  istoriei, a tradiţiilor.“

Din toate cele povestite până acum de bătrân , am înteles că viaţa nu e aşa usoară,  chiar dacă  necazurile şi chinurile  cu care se confrunta bătrânul în fiecare zi , viata merge înainte şi acesta  rămâne în continuare cel mai batran om al satului.

Viaţa grea în perioada războaielor

Înca de la început,  am ştiut că acest Moş Gheorghe a participat la cele razboiale mondiale, era pentru mine ,o fericire să discut cu acesta şi să clarific de unele neînţelegeri legate de Tratate sau care era întradevăr viaţa în perioada comunismului,buna ori rea. Observ cum istoria şi-a păstrat adânc amintirea în sufletul acestuia , în momentul povestirii , cu ochii înlăcrimaţi îmi spune cum era foamete mare, au fost zile grele pe fronturile de lupta. Soldaţii erau obligaţi să participe cu stricteţe la război să îşi apere ţara, să îşi pună viaţa în pericol indiferent dacă acasa îi asteptau copii .”Primul război mondial,numit  pe atunci “marele razboi “a produs mari distrugeri şi a  cerut un imens sacrifiu uman  chiar daca guvernul Român adoptate o politica de neutralitate foarte mulţi soldaţi şi-au pierdut viaţa”.Stau lângă Moş Gheorghe şi încerc sa îmi imaginez prin ce clipe grele a trecut , a luptat pentru ţara noastră  şi îmi dau seama că acest om este un adevărat erou.

Povestea merge în continuare şi bătrânul îmi povesteşte despre Regele Ferdinand I, Carol al –II-lea, Alexandru Ioan Cuza, de toate partidele politice de pe acea vreme, de viaţa dura şi lipsurile din perioada comunismului. Nu ezita să îmi spună şi pune un accent deosebit prima dată pe formarea statului national unitar, când Basarabia s-a unit cu România pe 27 martie 1918,cu Bucovina pe 15/28 noiembrie 1918 şi cu  Transilvania  pe 1 decembrie 1918, realizându-se astfel Marea Unire.

“A fost un moment foarte important în acea vreme, a avut o mare semnificaţie , deoarece au crescut suprafeţele şi populaţia ţării, dar şi adoptarea Constituţiei din 1923 a fost importanta dupa Marea Unire,  deoarece atunci s-au acordat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi votul universal “,  îmi spune cu zâmbetul pe buze bătrânul.

Bătrânul îşi aminteşte cu tristeţe când în anul 1940 România era izolata şi avea pe atunci un potenţial militar  foarte slab, s-au pierdut foarte multe teritorii, abdicarea lui Carol al –II-lea şi preluarea conducerii de către Ion Antonescu , dar cel mai important lucru a fost după cum spune şi acesta “Pentru a-şi recupera teriroriile,România a fost nevoita sa intre în cel de-al doilea Război Mondial care nici acesta nu a fost foarte uşor, tot cu numar foarte mare de morţi, răniţi ori dispăruţi ca în primul Război Mondial.”

Chiar dacă a fost curajos şi a reuşit să reziste acelor lupte, bătrânul îmi povesteşte cum acasa îi era mereu gândul “Catinca şi cei doi copii ai mei Anica şi Vasile, mă aşteptau  mereu acasă ,se rugau pentru mine, iar când ne desparţeam ne curgeau  pe faţă mii de lacrimi. Soţia mereu îmi spunea: aştept veşti de la tine ,nu uita ca noi te iubim si te aşteptăm acasă.”

După o pauză de tăcere, bătrânul îmi spune “o carieră în armată  era primitoare  în acea vreme, pentru mulţi oameni saraci. Am crezut că e o joaca de copii,  la inceput,ce e drept eram un copil, nu ştiam foarte multe. A fost o buna experienţă  pentru mine ca om, am înţeles pe atunci să iubesc oamenii, să imi ajut aproapele,  să respect, să am curaj şi încredere în mine şi să lupt până  voi muri pentru ţară  ,pentru că ştiam că ea are nevoie de mine şi alti soldaţi pentru a nu fi distrusă.”

Despre  cel de-al doilea Război Mondial bătrânul îmi  povesteşte de primul bombardament aerian asupra Bucureştiului , în partea de nord-est ,din 1944,unde au fost lovite multe cartiere ale oraşului şi unde au murit foarte mulţi oameni nevinovaţi , nici acum nu se ştie cu exactitate cifra morţilor.

În mintea lui Moş Gheorghe au ramas bine tipărite acele clipe de groază, imagini de neuitat , de acele clipe :”nu am să  uit niciodată acele clipe , ale războaielor  si acum parcă aud tancurile cum trec pe langa noi,  focurile de arme, bombardamente nucleare şi urletele comandanţilor,  chiar dacă a fost foarte greu , nu voi regret  niciodata că am luptat cu mândrie pentru ţara mea”.

Foarte mulţi oameni au murit în acele perioade, pe front, în lagărele pentru prizonieri, în trenurile morţii , foamete şi multe altele,  dar au rămas în amintirea noastră  aceşti adevăraţi  eroi români, pentru efortul şi curajul de care au dat dovadă pe fronturile de lupta.

                                                                                                                                                                                                                                      Oana Cornaciu 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s