INTERVIU CU MIRCEA MIHĂILESCU

            

      apa-autor-mircea-mihailescu             Nu vorbim de celebrul Gepetto, sculptorul lui Pinocchio, însăasemănările între acesta şi Mircea Mihăilescu sunt multe. Ambii au dus  această pasiune a sculpturii la nivel de artă vie, pur şi simplu însufleţesc lemnul.Cum fac asta, probabilnoi am putea să o numim magie, dar el nu, el spune că sufletul este cel care dă viaţă lucrărilor sale. Mircea Mihăilescu, fiu al Hîrlăului,m-a avut ca şi oaspete, aşa mi-a spus, cine intră în casa dumnealui, primeşte sufletul lui şiu tot ce e mai bun. Pe lângă pasiunea sculpturii acesta a muncit intens la construcţia Barajului de la Pîrcovaci, la aducţiunea de apă potabilă din oraşul Hîrlău şi cătot el ar fi autorul şi construcţiei Baraj de la Lunca Paşcani – de peste rîul Siret.

Ioana Curcă : Îmi puteţi face un clasament a primelor trei lucruri importante din viaţa dumneavoastră?

Mircea Mihăilescu : Clasament nu, chiar nu pot spune că un lucru este mai important decât celelalte. Însă lucrurile în care mă încred sunt : familia, credinţa şi munca.

Mihăilescu un “Brâncuşi al oraşului Hîrlău”!

I C : Ce v-a făcut să vă apucaţi de sculptură?

M M : Dragostea pentru artă, muzică şi frumos, momentele de căutare a propriei identităţi.

I C : Se fac bani din acest hobby, că am înţeles că aşa îl numiţi?

M M : În Romania nu se fac bani din artă ci doar din manele şi furtişaguri. După cum bine ai spus acest lucru este doar un hobby. Nu m-am gândit niciodată să fac bani din pasiunea mea şi din sufletul meu,pentru că eu pun foarte mult suflet în ceea ce fac.

I C : Ce vă inspiră şi ce face lucrările dumneavoastră să fie unice?

M M : Natura şi căutarea permanentă a sensului vieţii. Majoritatea lucrărilor mele au ca muză însăţi viaţa.

I C : Cum alegeţi materia primă?

M M : Din diferite bucaţi de lemn pe care le găsesc .Materialele pe care le descopăr, uneori întâmplător mă inspiră în alegerea temei şi a obiectului pe care urmează să- l realizez şi nu invers.

I C : Am aflat că aţi donat câteva sculpturi,v-aţi despărţiţi greu de ele?

M M : Nu, pentru că le-am dăruit  din toata inima şi doar la prieteni. Unele lucrări le-am realizat de la început cu dedicaţie cum ar fi Troiţa de la Muzeul viei şi vinului din Hîrlău, Făntâna cunoaşterii de la Biblioteca orăşenească. Am muncit foarte mult la aceste lucrări dar am o satisfacţie imensă când văd oameni oprindu-se în graba lor cotidiană pentru a le contempla . 

Nu am fost chiar Ion Creangă dar făceam năzbâtii.”

I C : Când sunteţi nervos, ce metodă de relaxare folosiţi?

M M : Cobor la  atelier şi mă apuc să sculptez, aşa uit de toate problemele cotidiene, pentru că ele apar inevitabil. Dar le ţin piept tuturor, pentru că aşa este firea omului, să folosesc o vorbă din bătrâni, “Fiecare om îşi poartă crucea”! Şi eu am crucea mea. Dalta şi ciocanul, ele vorbesc pentru mine în momentele tensionate, prefer să le las pe ele.

I C : Vă descrieţi ca un om calm?

M M : Sunt  un om care se poate stăpâni mai ales în situaţiile care impun soluţii imediate de care depinde soarta altora .Sunt inginer constructor,iar viaţa de şantier este dură şi trebuie să gândeşti la rece, să iei deciziile cele mai bune indiferent de dispoziţia ta şi de starea ta sufletească.

I C : Cum v-aţi descrie copilăria?

M M : Normala. Mi-e greu să-mi amintesc amănunte despre ea, dar a fost normală. Nu am fost chiar Ion Creangă dar făceam năzbâtii ca toţi copiii dar nu cred că mai prezintă interes faţa de ceea ce se întâmplă acum. Pe vremea aceea  o ciocolată obţinută cu greu de părinţi îţi făcea ziua fericită,dar alte lucruri dădeau farmec  şi valoare. Înseamnă oare că am avut o copilărie veselă? Şi vă răspund tot eu, da am avut o COPILĂRIE FERICITĂ. 

I C : Ce reprezintă şi ce au reprezentat părinţii pentru dumneavoastră?

M M : Un exemplu de înţelegere şi de viaţă. Erau bunătatea întruchipată, mai ales mama, mama era pâinea lui Dumnezeu. Tata, era un om mai dur, sau aşa vroia să pară, dar uneori cu greu îşi abţinea râsul atunci când făceam câte o prostie, dar de la el am învăţat să fiu tată de băiat.

I C : Spuneţi-mi un lucru important pe care l-aţi învăţat de la tatăl dumneavoastră.

M M : Sa fac tot posibilul sa ajut oamenii , si daca nu ii pot ajuta macar sa le vorbesc frumos incurajandu-i sau  spunandu-le un sfat incurajator.

I C : Ce consideraţi că este mândria, o calitate sau un defect?

M M : Nu sunt un om mandru , las ca pentru mine sa vorbeasca faptele si realizarile mele. Cred ca este un defect

I C : Sunteţi o persoana mândră, sau una care apelează la respect în orice situaţie?

M M : Prefer respectul in orice situatie 

I C : Care a fost jocul preferat al copilăriei?

M M : Nu am avut un joc preferat, cred că făceam tot ce făceau ceilalţi copii de vârsta mea, poate puţin mai mult studiu, mai multe cărţi citite, în rest nimic. Oricum preferam natura, iarna, care mă ţinea oarecum izolat în casă mă făcea să mă simt prizonier al zidurilor. Jucării puţine, foarte puţine, dar preţuite. Acum copiii sunt invadaţi de lumea asta virtuală care îi mumifică în faţa calculatorului. Dar cred c-or fi şi lucruri bune, de fapt sigur sunt, dar răul cred că e ceva mai mare. Sper doar să se mai schimbe ceva până-mi vor apărea nepoţii.

I C : Ce ne puteţi spune despre educaţie, ce rol are în societate pentru viitorul om?

M M : Consider ca omul trebuie sa fie educat si sa aiba cunostinte atat despre viata laica cat si despre viata spirituala

I C : Cu ce educaţie aţi plecat în lume?

M M : Am terminat un liceu de cultura generala , o facultate , si provin dintr-o familie profund religioasa care mi-au dat o zestre imensă CEI 7 ANI DE ACASĂ.

I C : Vă place să conduceţi, sau să fiţi condus?

M M : Foarte rar am fost in viata mea condus,iar uneori am lasat doar impresia că sunt condus .

I C : Fotoliul de primar a fost o alternativă sau o dorinţă?

M M : Fotoliu de primar a fost o consecinta a alegerii locuitorilor din oras Am fost şef de şantier la Barajul de la Pîrcovaci, am cunoscut mulţi oameni şi mulţi m-au cunoscut pe mine .Am fost un om cinstit şi corect şi asta a contat pentru hîrlăoani în acele momente tulburi.

I C : V-aţi simţit iubit de oameni,apreciat?

M M : Atat vreme cat reprezinti ceva esti iubit cand nu , esti uitat sau dat deoparte.

I C : Ce reprezintă familia pentru dumneavoastră?

M M : Este linistea sufleteasca si locul unde imi gasesc alinarea tuturor necazurilor.

I C : Sunteţi un om credincios?

M M : Da sunt un om credincios.am crescut în spiritul credinţei.Tatăl meu a fost preot , iar mama afost o femeie foarte evlavioasă cucredinţă în Dumnezeu

I C : Vă încredeţi uşor în oameni?

M M : Da , si cred ca este un mare defect să te încrezi în toţi oamenii.

I C : Aveţi mulţi prieteni,dar duşmani?

M M : Consider ca am cate putin din fiecare,atăt câti merit şi câti îmi trebuie .Prieteni am puţini dar durabili, iar duţmanii sunt trecători.

I C : De ce vă este cel mai tare frică?

M M : De cel de sus si de imposibilitatea de a-mi ajuta familia. Cum am spus şi la inceputul conversaţiei noastre, familia pentru mine este pe locul I, sunt capul familiei şi mă văd nevoit să ma ocup de bunăstarea celulei societăţii. Nu-mi văd viaţa fără ei. Consider că omul fără familie este ca un copac fără frunze şi ramuri, nu este împlinit, îi lipseşte în mod cert fericirea. Iar divinitatea este ceea ce mă face să mă cutremur pentru fapte mai mult sau mai puţin vizibile, îmi dă putere de muncă şi de aceea se regăseşte des în creaţiile mele.

I C : Ce v-a făcut să intraţi în politică şi mai ales cum aţi rezistat până acum?

M M : Nu ma consider om politic.cred ca sunt unul din cetatenii care si-au lasat aprenta asupra orasului

I C : Ce părere aveţi despre ce se întâmplă din punct de vedere politic în ţara noastră?

M M : Dezastru national, nimeni nu se mai gandeste la popor.Nu aş vrea să dezvolt acest subiect în această discuţie căci ti-aş strica interviul.Poate altădată o să vorbim doar de politică , dar asta nu înseamnă că nu mă preocupă soarta oamenilor

I C : Cum vă împărţeaţi timpul în perioada când eraţi primar între politică, pasiuni şi familie?

M M : Am incercat sa să fac în aşa fel lucrurile ca sa fie bine pentru toata lumea.Să nu uităm că eu am fost primar din decembrie 1989,şi lumea era intr-o deznadejde totală dar cu mare încredere în noii lor aleşi.Este adevărat că pe atunci nu mă apucasem încă de sculptură, dar nici nu aveam timp de aşa ceva.

I C : Aveţi un idol, sau o persoană căreia să-i urmaţi exemplul ?

M M : Octavian Paler , Brancusi , Dan puric .

I C : Aţi avut momente în care nu vedeaţi o cale de ieşire?

M M : Da, au existat momente in viata  cand am fost cu moralul la pamant.De fiecare data când am căzut am găsit motivaţia şi resursele necesare pentru a mă ridica.Cu gândul şi speranţa în Dumnezeu, având alături famila m-am ridicat şi am continuat cu o încredere şi mai mare , încredere renăscută din propria neputinţă .Doar  boala te face să devii mai pesimist, dar să nu uităm că speranta moare ultima.

I C : Consideraţi că aţi fost un primar bun?

M M : Poate cetatenii urbei ar putea să faca aprecieri mai pertinente.Dar dacă de atunci ,imediat după Revolutie, pănă în prezent am fost ales consilier în Consiliul Local al urbei patru mandate la rând, înclin să cred că cel puţin o parte dintre ei mă apreciază.Dacă mai ţinem cont şi de faptul că eu sunt de loc din judeţul Neamţ consider că hîrlăuanii m-au adoptat,iar eu m-am străduit să nu le înşel aşteptările

I C : Unde vă vedeţi peste 5 ani?

M M : Pensionar, organizând expoziţii cu toate lucrările mele(am realizat peste 300 lucrări,unele nu au fost expuse niciodată), mergand şi la alte la expozitii si traindu-mi viata linistit.Poate voi fi bunic ,cine ştie.

Ioana Curca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s