Interviu cu Stefan Mardare, fotograf acesta a terminat Facultatea de Istorie, dar încearcă sa îmbine fotografia cu sportul, spune că vrea să se perfecţioneze în fotografia
comercială.
Narcisa Hotin: Care a fost prima dvs slujbă ?
Stefan Mardare: După ce am terminat facultatea am început să lucrez ca bibliograf la Biblioteca Judeteană „Gh Asachi” şi în prezent înca mai lucrez acolo. Este un job oarecum sedentar care nu mă caracterizează, dar caut din static să produc dinamicul…
Narcisa Hotin: Aţi terminat Facultatea de Istorie dar şi Liceul Sportiv. Cum se îmbină acestea cu fotografia?
Stefan Mardare: Da, am terminat Facultatea de Istorie, însă acolo am ajuns dintr-o întâmplare fericită, cu toate că mi-a plăcut ceea ce am făcut in facultate. Sportul îl practic înca de când eram mic (sport de performanţă) şi acum o dată cu fotografia am ajuns să particip ca fotograf şi la unele evenimente sportive. Poţi fotografia mult mai bine un anumit sport dacă îl cunoşti, îl practici şi îţi place.
NH: Şi în prezent mai practicaţi vreun sport?
SM: Dragostea cea mare a rămas tenisul de câmp, un sport „curat şi nobil” în care adversarii sunt prieteni şi se respectă. Un sport în care la finalul jocului combatanţii îşi dau mâna şi îşi zâmbesc cu prietenie. În prezent mai joc tenis dar la nivel amator
NH: Cum v-aţi descoperit acestă pasiune pentru fotografie?
SM: Un prieten de al meu mi-a spus într-o zi că ştie un loc unde se fac cursuri de fotografie şi m-a sfătuit să merg. Pînă la momentul respectiv nu aveam nici o tangenţă cu fotografia sau cu arta fotografică, deşi în familie filonul artelor s-a facut mai mereu simţit. Tatăl meu este arhitect, mama mea pictează.
NH: Aţi practicat anumite cursuri pentru specializare. Acestea au fost teoretice sau practice?
SM: Fiecare curs are o parte teoretică şi una practică…
NH: A fost ceva ce nu aţi învăţat la cursuri şi a trebui să descoperiţi singur pe parcus?
SM: Evident. Un trainer nu-ţi poate spune absolut totul. Fizic, nu ar avea timpul necesar. Informaţiile căpătate în cadrul unui curs trebuie completate cu altele obţinute din alte surse. Internetul este un mediu bogat în astfel de surse. Cărţile de fotografie a
u deasemenea un rol important. Am acasă o mică bibliotecă numai cu cărţi de fotografie. Am investit şi mi-am cumpărat mai tot ce-a apărut în ultima vreme în materie de carte, în limba română dar şi în engleză, franceză etc… Să nu uit să amintesc revistele de specialitate pe care mi le cumpăr luna de lună şi din care “agăţ” mai mereu câte o idee ce-mi pare interesantă.
NH: Ce aţi fotografiat pentru prima dată de cînd aţi început să vă apucaţi serios de fotografie?
SM: Prima fotografie la care “mi-a ramas inima” a fost una de stradă, cu un bătrân…
NH: Ce este aşa special la acea fotografie încât v-a rămas gândul la ea?
SM: Nu aveam încredere în mine deoarece eram la început. Au fost însă unele reacţii pozitive cu privire la această fotografie din partea celor care o priveau… Am fotografiat de jos, “din genunchi” si bătrânul pare uriaş. În maîni cară două sacoşe foarte mari… Parea “apăsat” de vreme şi parcă în acele sacoşe grele îşi cară întreaga viaţă cu amintiri fericite sau dureroase.
NH: Ce vă place cel mai mult să fotografiaţi?
SM: Îmi place în general orice direcţie fotografică. Şi peisaj şi fotoreportaj şi fotografie de stradă şi portret şi fotografie comercială etc. Cel mai mult mă atrag insa imaginile cu oameni. Portretele mă frapează, în special când ele redau starea interioară şi naturală a subiectului.
NH: V-aţi gîndit să vă îndreptaţi către fotoreportaj?
SM: Da, îmi place şi această direcţie dar nu cred ca aş practica-o constant. Glumind, imi aduc aminte că anul trecut am practicat fotoreportajul fără voia mea… A fost o mică neînţelegere cu un ziar local Bună ziua Iaşi.(BZI).
NH: De ce? care a fost cauza?
SM: Am fotografiat un turneu de tenis la profesionişti. Am donat imaginile clubului organizator fără nici o pretenţie. Aceştia le-au publicat pe pagina proprie de internet, iar ziarul, fiind partener media a introdus atât în ediţia online cât şi în cea printată imagini fără a specifica însă autorul lor. M-a deranjat acest lucru deoarece nu este chiar usor să stai câteva zile de dimineaţa pînă seară la 40-45 grade sa prinzi unele imagini cât de cât bune şi să-ţi vezi apoi munca într-un ziar fără ca tu sa fii amintit. Nu aveam nici o pretenţie decât să fie trecut autorul…
NH: La momentul actual pentru dvs fotografia este un hobby sau o meserie?
SM: Rămâne la stadiul de hobby. Încă nu este o meserie pentru că nu trăiesc doar din asta.
NH: Şi este un hobby costisitor?
SM: Din păcate da. Mereu trebuie sa fii la curent cu ultimile noutăţi. Trebuie în permanenţă să investeşti în cursuri şi în aparatură.
NH: Vă plac mai mult fotografiile alb negru sau color?
SM: Depinde de subiectul fotografiat. Ar fi păcat la un peisaj cu un apus sa fotografiezi alb-negru. Totodată un portret mi se pare că arată mai bine fără multe culori. În general când vrei să arăţi frumuseţea coloristică a naturii fotografiezi color. Când trebuie redată o textură, un sentiment, o trăire fotografiezi alb-negru deoarece culorile ar atrage atenţia si ar îndepărta privitorul de la ceea ce ai vrut să exprimi.
NH: Vă gândiţi să faceţi o meserie din asta sau va rămâne doar ca pasiune?
SM: Momentan este si va rămîne o pasiune. Mi-ar plăcea ca în viitor sa devină o meserie… Îi admir mult pe trainerii care ţin cursuri si mi-ar face plăcere ca într-un viitor îndepărtat să îi pot învăţa şi eu pe cei tineri. Asta ţine doar de mine şi de implicarea mea. Fără multă muncă şi sacrificii nu se poate realiza un progres. Timpul le va rezolva pe toate…
Foto: Stefan Mardare
Scris de Narcisa Hotin
Lounge 