Albă ca Zăpada şi Războinicul Vânător

Filmul porneşte de la ideea de bază a basmului Albă ca Zăpada, dar personajele principale evoluează şi au o mulţime de caracteristici noi.

Astfel, Regina cea Rea cucereşte regatul şi o aruncă pe Alba ca Zăpada în temniţă, de unde aceasta reuşeşte să evadeze de-abia la vârsta majoratului. Odată cu trecerea timpului, Alba ca Zăpada devine mai frumoasă, însă asta slăbeşte puterile Reginei şi o îmbătrâneşte. Pentru a-şi menţine frumuseţea veşnică, Regina cea Rea îl însărcinează pe Vânător s-o ucidă pe Alba ca Zăpada şi să-i aducă inima ei pentru a deveni nemuritoare.

O alegere foarte  ciudată a regizorului este Kristen Stewart în rolul principal, care nici nu excelează la capitolul actorie şi nici măcar din punct de vedere fizic, pentru a putea da viaţă protagonistei. Personajul ei este, spre deosebire de poveste unde are un caracter liniar, pus în două ipostaze distincte. Aceea de prinţesă neajutorată, apoi de războinică. De altfel, face eforturi pentru a ne convinge şi pentru a deveni credibilă, însă reuşeşte mai mult spre finalul filmului, adică în cea de-a doua postură. Kristen pare că face mai greu fată feminităţii, decât bătăliei. La polul opus, avem nu numai o înfăţişare pe măsură, dar şi o interpretare corectă a personajului negativ. Charlize Theron îmbracă haina întunericului, care i se potrivește foarte bine şi nu întâmpină probleme în a-şi expune personajul.

Vânătorul depăşeşte limita impusă personajului său în poveste şi devine un îndrumător pentru ea, înlocuindu-l pe clasicul prinţ. Cum spuneam anterior, fantasticul se îmbină cu realitatea sumbră şi filmul se rezumă preponderent la nuanţele întunecate, ce îi oferă alura unui basm gotic. Regizorul a bifat toate elementele poveştii (inclusiv pe cei 7 pitici), deşi a ales să le evidenţieze într-o altă ordine. Nici finalul nu se supune tiparului clasic, dar mă bucur că măcar nu strigă din răsputeri “and they lived happily ever after”. Asta chiar este de apreciat. Totuși, ce mi-a displăcut a fost faptul că acţiunea a fost prea mult extinsă pentru o poveste care poate fi comprimată în două ore fără a i se piarde din esenţă. Una peste alta, este un film pentru care merită să dai banii la cinema.

Sursa:  http://www.cinemagia.ro

Scris de Beatrice Alexandra MODIGA

Editat de Iulian BÎRZOI 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s