Lucian Bute – experiența „post-knockout”

De fiecare dată când se întâmplă un eveniment mediatizat intens, și asta valabil nu numai la noi, se privește partea cea goală a paharului în loc de cea plină, care probabil a avut o mai importantă semnificație până acum. Exemplul „Bute și pățania lui” stă în această categorie nevrednică de vreo analiză, dar totuși iat-o.

Totul a început în noaptea de 26 spre 27 mai, când se prezentase un alt capitol din seria „câștiguri cu Bute”. Evenimentul, de care știa multă lume, în special fanii și familia pugilistului, a ajuns să devină și mai cunoscut la sfârșitul încheierii scenetei. Caracteristic mediei audio-vizuale am fost copleșit zilele următoare de ropote de comentarii și critici vehemente din perspectivele unor oameni experimenți în domeniu, dar și din partea „paparazzilor” care, vezi Doamne, trebuie să-și câștige și ei pâinea. Întrebarea e oare se întâmpla la fel și în cazul unei victorii detașate, un „knock-out” venit din partea lui Bute? Nu, sigur că nu. Morala e: odată ce ești campion, sus în top, devii plictisitor, însă când pierzi, și e normal să pierzi, toată lumea sare pe tine și postează articole sau poze gen ”Iată cum arată Bute la trei zile după meciul cu Froch”.

Analizând însă mai amplu situația, lucrurile nu stau așa grav și nu sunt nici pe departe rușinoase. Consecințele au venit de pe urma unor oameni ce au gândit publicitatea mai presus decât performanța, iar asta si-a spus în cele din urmă cuvântul. Așadar, după zece victorii consecutive, campionul mondial la versiunea IBF Lucian Bute l-a întâlnit pe englezul Carl Froch și nimeni nu s-a așteptat să piardă. Da sigur, „knock-out” în repriza a cincea era departe de a fi o prezicere consistentă însă, pur și simplu s-a întâmplat să fie așa. Privind în spate, Bute și-a apărat centura în fața unora ca Glen Johnson, Jean-Paul Mendy, sau Brian Magee, nume ce sigur, nu au mare rezonanță în lumea boxului. Și nici lupta pentru o centură IBF nu reprezintă apogeul în materie de acest sport, dar ce îți poți dori de la o națiune ale cărei cele mai mari performanțe sportive se rezumă la „trio-ul Hagi-Comăneci-Năstase”, de acum câteva decenii?. Având dublă cetățenie și îndrăgit atât în România cât și în Canada, Bute era, până la meciul cu Froch „zeul încoronat” al boxului la categoria semi-mijlocie. După meciul cu el, am intrat în secțiunea dramelor și a senzaționalului tipic, ascunzând orice fărâmă de mândrie națională anterioară, și expunându-ne adevărata față în opinia publică.

Se discută acum o revanșă. Ați mai dori să o revedeți pentru a putea arunca un ochi critic pe ea? Curiozitatea stă însă în faptul că nu știi la ce să te aștepți: puțin probabil ar fi dacă în eventualitatea unei revanșe de succes, „subiectul Bute” să fie tratat la fel de mediatizat ca în cazul înfrângerii lui. Așa ne plae nouă: să-i vânăm, nu să le mulțumim!

Scris de Gabriel CRĂCIUN

Editat de Iulian BÎRZOI 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s