Gimnastica ritmică la Iași, exercițiu de ambiție și răbdare

Iașul se poate mândri cu un club sportv de elită. Gimnastele de la Clubul Sportiv Școlar de Gimnastică Ritmică ”Anghel Saligny” urcă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului  la toate competițiile de profil din țară. Fetele suferă de numeroase lipsuri, nu au costume scumpe și nici măcar un covor pentru antrenamente. Pasiunea antrenorului Constantin Radu le determină să își depășească limitele și să demonstreze că valoarea nu ține de sala în care te antrenezi, ci de talent și de ambiție. Constantin Radu pregătește fete din 1973. Are aproape 40 de ani de muncă în spate și nenumărate medalii la campionatele naționale, internaționale, olimpice.

Sunteți singurul bărbat antrenor de gimnastică ritmică din țară. Care sunt avantajele și dezavantajele de a fi bărbat în această meserie?

Constantin Radu: De foarte multe ori nu am posibilitatea să fiu în apropierea fetelor, ca ele să se deschidă mai mult sufletește. În general, încep pregătirea cu fetițe de 4-5 ani, așa încât comunicarea dintre noi este mai profundă; ne consideră pe noi, antrenorii, un membru alt familiei. Un avantaj este faptul că, spre deosebire de partea feminină, eu stau mai mult timp în sală și chiar dublez numărul de ore petrecute aici. În schimb, faptul că nu am făcut gimnastică mă împiedică uneori să demonstrez elemente dificile.

Câte fete antrenați în club?

C.R.: Clubul nostru are 126 de copii de la 4 la 18 ani. Intrăm în concurs cu 4 echipe de gimnastică ritmică și o echipă de ansamblu.

Sala de la ”Anghel Saligny” nu este o sală demnă pentru niște campioane. Ce vă lipsește pentru a putea antrena fetele în cele mai bune condiții?

C.R.: Copiii nu au posibilitatea să facă nici măcar un duș  după antrenamente pentru că nu avem apă caldă. Nu avem cabinet medical, în cazul în care fetele se accidentează. Ne trebuie un covor cu țesătură mai groasă, un podium, pentru a amortiza căderile din sărituri. Ele sunt în perioada de creștere, iar articulațiile ar trebui protejate. Sala nu este suficient de înaltă, fetele ies afară vara pentru a exersa unele elemente cu mingea, de exemplu.

Cătălina Radu, fiica dumneavoastră este tot antrenoare de gimnastică ritmică. Cum se simte tatăl Constantin Radu atunci când lucrează cu fiica?

C.R.: Cătălina a terminat Facultatea de Drept, dar am reușit să o conving să rămână la club pentru a-mi duce munca mai departe. Eu am devenit mai bun cu copiii, ea e mai severă, cum trebuie să fie un antrenor. Din păcate, în afară de medalii, nu avem alte satisfacții. Salariul este mic, nu avem timp pentru familie, nu avem vacanțe, lucrăm sâmbăta și duminica mereu.

Gimanstica artistică este mai intens promovată decât gimnastica ritmică. De ce?

C.R. Gimnastica artistică are o altă bază în România, sunt școli speciale pentru acest sport. Rezultatele foarte bune, constante, au dat posibilitatea Ministerului Educației să extindă acest sport. Până și noi trimitem fete la cluburile de gimnatică artistică din țară, la Deva și la Onești, dacă vedem că ar fi mai potrivite acolo.  Nu avem bani să promovăm concursurile naționale și internaționale de gimnastică ritmică la televizor, încă suntem în căutare de sponsori. Uneori, la turnee, Federația Română de Sport nu oferă niciun premiu, așa că fetele primesc câte o ciocolată și un pachet de biscuiți.

Sursă imagine: http://clubul-de-gimnastica.blogspot.ro/

Scris de Liliana Gabriela GÎNJU

Editat de Cristina FLOROIU

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s